Exista cineva care sa nu aiba secrete? Fie ca este vorba despre un secret aflat de la altcineva si pastrat cu strictete, fie ca este unul personal sau poate ceva banal dar despre care iti este teama sa vorbesti, cu totii avem ceva pastrat la loc ascuns;
Un secret poate fi asemanat cu un cutit cu doua taisuri.
Pot spune ca am remarcat ca oamenii au un "filtru" prin care trec povestile pe care le aud din dreapta si din stanga, pastraza pentru ei anumite lucruri si impart mai departe cealalta parte. Oare in functie de ce anume sunt manevrate secretele? Care sunt criteriile pentru a sorta aceste informatii in : "a pastra" si "a impartasi mai departe" .?
Dilema mea este urmatoarea, este neaparata nevoie sa ii spui cuiva in care ai incredere suficient de mare (si care stie acest lucru), cand este nevoie ca secretul sa ramana secret?
Cred ca am invatat sa-i ascult pe cei ce vor sa se confeseze, dar eu la randul meu evit sa vorbesc despre secretele mele personale... (Facand o paranteza, nu vreau sa arat cu degetul pe X si pe Y care mi-au demonstrat destul de repede ca nu sunt capabili sa pastreze un secret).
Despre secretele ce imi ajung rostite de catre persoana in cauza, nici nu se poate pune problema sa ajunga mai departe, nu vad rostul sa arunc eu cuvintele in fata intregii adunari...nu sunt eu in mijlocul problemei.
Pentru cei ce au probleme cu impartasitul de secrete, recomand sa le scrieti aici: Link (macar asa nu vor ajunge la persoana care a avut incredere in voi sa va impartaseasca secretele).
De obicei sa tii un secret e o responsabilitate mare...fie ca este secretul tau personal sau al altuia.
RăspundețiȘtergere