Cand spui "te iubesc"?

In urma cu ceva timp am scris despre sentimentele unor persoane destul de dragi mie...pe care le-am privit din umbra pentru a vedea ceea se se intampla in anumite situatii prin care treceau ... Atunci am scris despre pauza de cuplu aici .

Acum vreau sa povestesc prezentul acestei "povesti de iubire" (...)
Dar pana sa intru in detalii vreau sa intreb :"De cate ori ati spus TE IUBESC ?". Poate ca o sa fie o intrebare retorica; Sunt sigura ca fiecare dintre noi am spus-o de nenumarate ori, fie parintilor, fratilor, surorilor, amicei cele mai bune sau chiar jumatatii ... iar aceste cuvinte reprezinta de fiecare data un alt inteles si o alta forma de iubire.

Revenind la subiectul initial... EA(P.F.) si EL (M.V.) si-au spus de multe ori aceste cuvinte suave si chiar isi aratau aceasta afectiune, desi au fost si certuri si zile in care iti venea sa crezi ca sunt rupti dintr-o poveste cu final fericit - din filme.
M.V. i-a spus ca o iubeste exact cu o seara inainte de a cere marea "pauza"... P.F. desi simtea ca ceva nu este ca la inceput si ca intalnirile lor sunt din ce in ce mai putine, a luat aceste cuvinte ca pe un fel de "iarta-ma" spus din partea lui pentru faptul ca a neglijat-o, ea a crezut ca aceste cuvinte pot duce relatia pe mai departe (chiar isi promisese ca o sa se schimbe si nu o sa ii mai faca reprosuri si nici nu o sa il mai certe cand acesta promite si nu se tine de cuvant). In seara respectiva P.F. isi facuse "planul de lupta" pentru a aduce relatia pe un drum mai bun.
Dar cum "E mai bine sa previi decat sa repari"... gandurile ei s-au naruit odata cu aparitia soarelui, caci EL a vrut o pauza, timp in care ea a fost neputincioasa.
Dupa cateva saptamani pauza a luat sfarsit, dar odata cu ea si aceasta relatie.

EA a stat mult timp departe de ochii oamenilor, probabil ii era teama sa il mai intalneasca pe EL si cu toate acestea a venit ziua in care a trebuit sa-si vorbeasca sa traga linie si sa lamureasca lucrurile ce ramasesera inca agatate intr-o creaca de pom.
EA plangand il intreaba :"De ce mi-ai spus de atatea ori ca o sa ma iubesti toata viata?","De ce mi-ai spus ca ma iubesti si a doua zi mi-ai cerut pauza?","De ce nu putem merge impreuna mai departe?","Cu ce am gresit?"...
EL se uita la EA, dar parca cuvintele s-au intepenit undeva in gat...Brusc spune :"Inca te iubesc dar..." (si iar se face liniste, se aud decat lacrimile ei).

M-am intrebat si eu cea a fost in mintea lui atunci, dar si in inima (caci e greu sa vezi fiinta draga cum i se rupe sufletul plangand in fata ta si nu poti da o explicatie), dar totul e inexplicabil.
In inima ei stiu ce este, o rana mare ce va fi vindecata cu trecerea timpului...sau cu un plasture adus de EL.

Acum se pare ca vinovatii sunt dati in urmarire generala, se cauta printre poze, cadouri, arhive, mesaje...amintiri.
Eu stiu cine este vinovatul principal : acel "te iubesc" spus din obisnuinta si fara sa fie simtit.
Acum remuscarile nu isi mai au rostul. E prea tarziu pentru a se macina. E prea tarziu pentru a indrepta lucrurile.