Capitolul 4

Iata-ma cum am devenit o alta EU. Se pare ca de cand ne-am impacat,am devenit o alta persoana..sau cel putin asta era impresia pe care o lasam celor din jur.Pe 18.octombrie 2008...m-am intalnit cu amicul meu R. pentru a merge impreuna la Romexpo pentru "4Tuning". Chiar daca a trecut aproape un an de atunci, eu imi amintesc destul de multe discutii de atunci, de parca ieri a fost aceasta zi...daca stau bine sa ma gandesc stiu si cum eram imbracat.
Era a doua noastra intalnire, aceasta a durat 6 ore si 40 de minute, timp in care ne-am plimbat si am vorbit despre tot ce ne trecea prin minte (am impresia ca eu am vorbit mai mult).
A fost o zi in care mi-am permis sa ma copilaresc si sa rad astfel incat sa ma doara obrajii;
In perioada aceea glumeam ca ne vedem de doua ori pe an, si atunci in anotimpurile de tranzitie: primavara (caci pe 1 martie a fost prima noastra inatalnire) si toamna.

Ciudat dar adevarat...eram oarba nu vedeam felul in care te comportai cu mine, ochii care ma priveau gingasi si nici respiratia ta sacadata in clipele in care ma apropiam mai mult de tine.
Treptat am descoperit o lume destul de mica dar cu sentimente uriase... si aceste sentimente nu erau numai de simpatie, prietenie, compasiune, complezenta,obisnuinta, ci am descoperit si sentimentul de a fi iubita.

Lunile au trecut, prietenia noastra mergea incet dar sigur...totul a fost in limitele normalului, pana cand un mesaj a reusit sa scoata o tona de fericire din mine (pe vremea aceea, acest sentiment la mine se numea minune)...mi-a spus ca a gasit pe tweety din plus mic - asa cum imi doream eu de mult timp.
Nici nu se putea pune problema sa nu il cumpere, sa imi arate macar in felul acesta ca a facut tot ce ii statea in putinta sa ma faca fericita [si a reusit mai bine decat si-a inchipuit].
Trebuia sa ma intalnesc cu el, pentru a primi cadoul mult visat...cum iarna incepuse, am hotarat sa vin impreuna cu o amica sa ne plimbam printre fulgi si apoi sa ne vedem cu EL.
Am ajuns la locul stabilit, am ales un loc la masa si am inceput sa o ascultam pe amica mea care "dadea din casa" anumite intamplari vazute din prizma sa.... (eu ma gandeam ca data de 27 decembrie 2008 trebuie sa fie tinuta minte ca fiind a 3-a intalnire si prima din iarna)...ascultam printre randuri ceea ce spunea ea, dar eu eram din cale-afara de fericita, incat nici nu imi amintesc cum i-am multumit lui pentru cadou. Stiu doar ca din joaca noastra, ne-am atins mainile, le-am tinut putin impreunate -incepusera sa transpire si sa tremure intr-un mod cu totul ciudat.
Am plecat cu amica mea catre casa, si cum era de asteptat am inceput sa vorbim despre EL... atunci am deschis si eu ochii ca inca tine la mine si ca prin felul meu de a ma comporta ii fac rau. Multe zile m-am gandit la atingerea mainilor noastre si la golul pe care mi-l lasa in suflet aceasta amintire.

"to be continued..."