Gandurile sufletului

Lene Marlin - My love

Postarea de ieri s-a terminat brusc, gandurile erau dabea la inceput...dar un strop de fericire mi-a sarit in fata si mi-a tulburat starea de melancolie in care picasem. Oricat de mult am incercat aseara sa revin cu o continuare, sa scriu cateva cuvinte care sa inlocuiasca sfarsitul ... nu am reusit - totul a fost in zadar. Starea de spirit se schimbase destul de mult, nu chiar de la Cer la Pamant...dar era o distanta destul de considerabila si vizibila.

Revenind la trairile interioare pot spune ca mi-am dat seama de felul in care am reusit sa ma schimb fata de cei din jurul meu [intr-un timp relativ scurt]. Nu am fost niciodata genul de persoana care sa vorbeasca despre ceea ce simte fara sa fie intrebata. Si chiar si atunci cand eram intrebata preferam sa maschez adevarul intr-o folie de veselie. Imi placea si inca imi place sa ascult pe cei ce vor sa povesteasca, sa isi spuna of-ul sau sa ceara o parere (si de fiecare data spun cum as proceda eu daca situatia respectiva ar fi parte din viata mea. Nu imi place sa dau sfaturi-ordonate).
Consider ca atunci cand simt nevoia sa imi descarc cutia sufletului, vin aici..deschid capacul si scriu cuvintele ce imi bantuie sufletul.
Atunci cand nu imi gasesc cuvintele potrivite sau intamplarile sunt mult prea puerile pentru a fi povestite, apelez la EL, si in cazuri de urgenta extrema la bro. → Ei sunt cei care ma inteleg in majoritatea momentelor de criza si reusesc sa ma aduca pe punctul de plutire intre intamplarile "grave" si realitate.

In drumul meu prin viata intalnesc adesea persoane care radiaza de fericire, mai ales atunci cand au o gasca de prieteni cu care sa isi petreaca timpul liber. Arucand o privire din exterior totul arata bine,pare ca au 'anihilat' sacul de la aspirator in care au aspirat toate lucrurile negative.
Dar asa cum o spun adesea, nu e totul asa cum pare...trebuie cercetat pentru a observa adevarata infatisare a lucrurilor.
Uneori cu totii trecem cu vederea anumite greseli, crezand ca nu se vor mai repeta. Dar atunci cand stergem panza de paianjeni ce ne-a astupat privirea, descoperim ca cei de langa noi sunt niste paianjeni care ne plimba asa cum isi doresc...de parca am fi niste muste. [nu prea o sa intelegeti mare lucru, recomand sa apasati X din dreapta colt-sus.]

Astazi ma simt fugita din propriul corp, ma simt straina printre oameni si usoara ca un balon colorat (de parca ar avea importanta ce culoare este).... zbor spre taramul unde visele sunt usor de indeplinit. Incep sa ma pierd printre cuvinte si prefer sa pun punct la tot ceea ce incercam sa spun.