luni, septembrie 28, 2009

Dragostea

Pe Bolta solara a vietii
Mai rasare cate-o stea
Numai jos pe Terra noastra,
Imi apune dragostea.

Stau si privesc apusul
Cum se duce si ma lasa
Parasind casa iubirii
Ca o tanara mireasa.

Si s-a dus, cu a ei iubire
Luandu-mi inima cu ea
Am plecat inchis devreme
Cu-o lacrima, ce stralucea.


Poezia nu reprezinta sentimentele mele, este inspirata din trairile celor din jur;

4 comentarii:

  1. e superba...si e frumos ca scri si din ce vezi...nu doar din ce simti tu...si mersi mult pentru atentia ta...tu ma cam intelegi..

    RăspundețiȘtergere
  2. "Stau si privesc apusul
    Cum se duce si ma lasa
    Parasind casa iubirii
    Ca o tanara mireasa" - frumos...

    RăspundețiȘtergere
  3. bravo..bravo...frumos...frumos...imi place,,se vede cine are suflet de poet/a :D se vede talentul

    RăspundețiȘtergere
  4. o poezie care m-a impresionat
    in care ma regasesc in momentul acesta
    chiar daca te inspira tot ce ne inconjoara
    scri cu sufletul

    RăspundețiȘtergere

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...