Astazi mi-am mai satisfacut o pofta sufleteasca. M-am plimbat alaturi de EL pe aleeile Cismigiului (asa cum am facut-o si la una dintre primele noatre intalniri, atunci cand Cupid. m-a lovit in inima). Batranii se uitau spre noi, dar cu siguranta vedeau prin trupurile noastre si se gandeau la problemele personale... copii alergau, uitand de "regulile de circulatie" si se izbeau de tracatori.Fara sa vreau am auzit cuvinte ce zburau in treacat pe langa urechiile mele... cineva a spus ca singuratatea e mai grea in doi. Pare destul de interesant sa ne imaginam continuarea micilor fragmente pe care le auzim....
Am surprins cateva frunze brune in cadere, atunci cand atingeau solul- fosnetul se preschimba in note muzicale, iar caderea lina si trista pare ca aduce melancolie.
Mi-am dorit astazi de nenumarate ori sa pozez cu sufletul tot ceea ce ma inconjura si sa port mereu in amintiri peisajele, gandurile, sentimentele, visele si tot ceea ce m-a facut fericita.
Imi venea sa ma cufund intr-un somn pruncesc, sa fiu iar un copil pe care parintii il plimba in carucior si nu are griji si probleme... sau sa rad zgomotos si oamenii sa ma priveasca cu dragalesenie.
Brusc s-a lasat un frig placut si linistitor...asta-i toamna care imi place.
"Imi venea sa ma cufund intr-un somn pruncesc, sa fiu iar un copil pe care parintii il plimba in carucior si nu are griji si probleme... sau sa rad zgomotos si oamenii sa ma priveasca cu dragalesenie" - minunat pasaj... Somnul pruncesc m-a încântat...
RăspundețiȘtergereToamna nu e gata, inca mai poti "poza cu sufletul" tot ceea ce te inconjoara.
RăspundețiȘtergerecând călătoresc şi văd lucruri şi locuri noi am tendinţa să vreau să pozez tot.şi am impresia că totul se întipăreşte pe retină.şi e frumos.şi sunt egoistă în măsura în care sunt fericită.nu împart nimic cu nimeni!asta mă diferenţiază pe mine de tine.slavă Domnului că nu semănăm!
RăspundețiȘtergere:)