Trecutul devine parte din prezent

În urmă cu 6 ani am ales sa i-au o decizie care am considerat atunci ca este cea maj bună, că este un bine necesar familiei mele... am lasat sentimentele mele de vinovăției într-un sertar și am sperat că nu voi fi trasă la răspundere niciodată.  

Însă...cu durere in suflet și cu lacrimi in ochi astăzi m-am înfruntat cu reproșul.  

Am repetat ceea ce am spus mereu....ca nimeni nu a fost in pielea mea să simtă despărțirea atât de grea,  să adoarmă cu gândul că am ales greșit... să sufere și să se acuze că nu va fi la locul potrivit in momentul potrivit.

M-a durut si încă dor aceste regrete. Dar le-am ascuns în spatele dorinței de a face un bine familiei.

Oare am procdat corect? 

Oare ce am fi fost astăzi dacă eu nu luam această decizie?