Am fugit alaturi de mister si cativa prieteni la munte. Am urmat un traseu de patru ore jumatate (teoretic) caci noi am avut de parcurs 6 ore printre stanci si munti, insa a meritat tot efortul.
Jepii mici ne-au primit frumos, cu peisaje minunate, temperatura frumoasa si apa rece de izvor.
Pur si simplu am uitat cu desavarsire de mine cat am fost acolo...totul era asa frumos, inca nu puteam sa ma gandesc la nimic urat.
Chiar daca nu am facut nimic "nou"...m-am bucurat ca ceilalti au reusit sa culeaga amintiri si experiente noi in care ma vor regasii si pe mine.
Pozele ne-au ramas marturie vie pentru tot ce am vazut, insa in suflet si in minte sunt mult mai multe lucruri.
sâmbătă, septembrie 13, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: