In fiecare an luna septembrie imi aduce aminte de un capitol din viata mea, imi deschide usa cate un colt pe care in restul anului reusesc sa il ascund.
Acum...muzica de sentiment isi face loc, pozele cu peisaje sunt din ce in ce mai prezente si energia mea incepe sa se amestece cu un amalgam de ganduri;
Am pus stop pentru cateva zile, am vrut sa imi las inima sa nu mai bata cu un motiv, insa nu m-a ascultat si parca vrea sa faca din ambitie sa fie mai puternica si mai vulcanica. Simt vibratia ei pana in coarda vocala, totul are o legatura, o muzicalitate pe care doar sufletul o aude.
Sunt indragostita toamna...imi place sa alerg printre frunze si sa ma joc asemeni unui copil.
Chiar daca nu pot mereu sa fac ceea ce imi discteaza inima, sunt constienta ca in viata facem compromisuri si primim sanse pe care nu mereu le vedem la momentul potrivit.
Nu stiu ce imi rezerva ziua de maine, insa orice s-ar intampla eu ma intorc seara pe blog si incerc sa imi pastrez entuziasmul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: