Toamna a sosit... imi era dor de peisaje multicolore, de vantul ce strange sufletul si il face sa se cuibareasca necontenit, de norii pufosi ce se joaca inca de dimineata... imi era dor de tot ceea ce inseamna acest anotimp.
Am alergat ca un copil in cautarea nucilor verzi, chiar daca niciodata nu m-am murdarit pe maini, nu a existat an in care sa nu mananc cu pofta...fie ca mi-au fost curatate, fie ca am avut atentie. Pentru mine nucile sunt un mic insemn al toamnei.
Asemeni lor, florile multicolore ma inveselesc in fiecare dimineata, caci ador sa imi pun la fereastra un ghiveci sau o vaza cu flori;
Sunt o albinuta in perioada aceasta, as vrea sa fac de toate...si mai ales mi-ar placea sa am motivatia despre care vorbesc mereu, dar sper sa se iveasca o ocazie cat mai repede, pana atunci raman cu muraturile si lucrurile gospodaresti ce imi ofera o altfel de satisfactie.
Astazi am dulce-gatit...am vrut sa ma afund putin in bucatarie sa uit de anumite lucruri ce ma inteapa putin in aceasta perioada. Toate trec, dar pana atunci sunt putin deranjata de situatie.
marți, septembrie 16, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: