Povestea unui suflet

Picaturile ating geamul si imi atrag intreaga atentie. Incercam sa adorm, insa muzicalitatea asta m-a trezit la realitate. Ascultam si ma gandeam, chiar daca nu am ajuns la nici o concluzie undeva in interiorul meu m-am mai linistit putin. Pe seara am plecat de acasa, era organizata ziua unei prietene de unde nu puteam sa lipsesc. Atmosfera a fost asa cum ma asteptam. Uneori ma intreb de ce am tendinta sa le cer unor oameni mai mult decat pot ei... de ce imi doresc sa fie umani cand ei nu sunt construiti de asa natura? Am incercat sa ma obisnuiesc, sa ii accept asa si sa trec cu vederea rautatile gratuite, insa am momente cand cedez si ma simt lovita de cuvinte. Recunosc, sunt inca o copila. Ma simt usor ranita si pusa la colt. Ma gandesc la tot si nu stiu daca pot sa leg intr-o propozitie coerenta gandurile ce mi se plimba ca niste fluturi prin minte. 

Soarele era ascuns dupa nori. Dormitorul meu era curprins de o stare de somnolenta, linistea electronicelor si privirea blanda a catelului de pe podea... toate acestea ma faceau sa ma cufund mai adanc in pilota si sa imi doresc sa nu cobor din pat. Cu greu am luta drumul spre bucatarie, unde mi-am pregatit micul dejun. Am mancat pe fuga, caci telefonul mi-a sunat si mi-a amintit ca decizia imi sta in brate daca vreau sa am parte de o plimbare printre flori sau prefer sa ma ascund de ploaia pe care meteorologii o anuntau cu putere. Am ales plimbarea la gradina botanica, unde am vazut atat de multi trandafiri incat m-am decis ca in toamna sa inmultesc colectia familiei si sa plantez cat mai multi trandafiri colorati. Privelistea era de milioane, iar parfumul greu de descris in cuvinte, pur si simplu era imbietor. Ploaia a fost singura care ne-a gonit, insa nu am fugit...am lasat picaturile de ploaie sa ne atinga si am mers usor. Priveam cum picaturile se tineau strans agatate de pie...

Un ten fericit inseamna un chip luminos si placut. Mereu am fost de parere ca orice dimineata trebuie sa inceapa cu o hidratare corespunzatoare si un ritual de infrumusetare, pentru ca daca noi nu ne simtim bine in pielea noastra, ce de ne-ar percepe cei din jurul nostru ca pe niste floricele parfumate si inflorite, daca nu exprimam asta.... Pentru mine lotiunea tonica hidratanta este ca o bagheta magica, de indata ce imi atunge chipul simt o delicatete aparte, un #tenfericit as putea spune. Un ten ingrijit este un ten care radiaza de fericire. 

Incotro mergi? Fara sa imi dau seama am dus cursorul mouse-ului catre ceas si am vazut data in care suntem astazi. Nu imi vine sa cred cat de repede a zburat timpul. Privind in urma anul acesta nu am facut lucruri chiar atat de laudabile...adica am avut parte de cateva excursii si plecari prin tara si afara, insa m-am ales doar cu amintiri pentru mine. Mi-ar fi placut sa reusesc sa fac ceva demn de lauda celor dragi, sa ii multumesc si sa ii incant cu vre-o reusita proprie. Sa le arat ca pot sa fac ceva din ceea ce isi doresc ei pentru mine. Am ajuns in punctul in care fericirea mea inseamna fericirea oamenilor de langa mine si atat . Am incercat sa fiu egoista, insa mi-am dat seama ca nu pot sa fiu asa... nu am fost educata de asa natura si nici nu ma coafeaza acest statut de persoana rea. Nu ma mai obosesc sa le explic oamenilor cand fac lucruri necugetate sau cand ofera rautati gratuite... fiecare face ce ii place si cand. Nu trebuie sa ma simt responsabila de ceea ce spun ceila...

Muzica este cea mai buna prietena a mea! Am fost la plimbare cu muzica data maxim si cu gandurile in dezordine. M-am dus pe strazi vechi, am lasat drumul sa ma duca unde a vrut. Parcul era plin de copii si agitatia lor ma amuza, iar baloanele de spuma ma atingeau din cand in cand si le zambeam.

Am revenit in forta. Imi era dor sa sar coarda si sa fac exercitii. In ultimele saptamani am cam evitat sa fac sport. Nu m-am simtit bine si nici energia nu m-a dat afara din casa, insa astazi a fost ceva special. Mi-am cautat in debara coarda cu numaratoare, mi-amincaltat adidasii de alergat si am purces la treaba. Nu am uitat si nici nu mi-am pierdut dexteritatea de a face sarituri rapide si repetate. Imi simt muschii cum lucreaza si acum, sunt incordati. Celelalte exercitii sunt mai mult ca o joaca - atunci cand muzica ma acompaniaza nimic nu mai este dificil, efortul se ascunde printre note muzicale. As vrea ca maine sa alerg, mult si sa nu ma mai intorc...sa fie ca in povesti.

Imi e dor de copilarie... simt asta mai mult ca oricand. As vrea ca probemele sa fie legate de varful culorilor, de pierderea ascutitorii, de tricourile patate cu sos, papucii rupti in timp ce jucam fotbal si alte lucruri minore. Prezentul ma gaseste, destul de mare intr-o situatie incurcata si cu probleme multe. Vorba aceea "Da-ne Doamne mintea de pe urma" - eh, daca acum cativa ani gandeam ca in prezent, cu siguranta ajungeam departe. Am pierdut mult ca nu a stiut sa ascult printre cuvinte, imi pare rau si as vrea sa indrept aceasta situatie. Nu stiu cat a depins de mine si cat de imprejurimi. Viata de copil e frumoasa, prieteni multi, jocuri, rasete, culori, povesti... neori recitesc primul meu blog si imi este drag sa vad ce visatoare eram. Pe atunci puteam sa hiperbolizez fiecare intamplare si sa o povestesc in asa fel incat sa para o adevarata experienta. Acum, scriu scurt si la obiect... uneori nici eu nu descifrez ce este ascuns in spatele cuvintelor. Mi-am pierd...

Am profitat de aceasta zi insorita si linistita din punct de vedere al planurilor. Am stat acasa si am facut cate ceva pe langa casa, dupa care am plantat flori. Astept cu nerabdare sa infloreasca, sa se faca mari si sa ma incante cu mireasma lor. Multi ar spune ca ma comport ca o fata de la tara, dar adevarul este ca mi's de la tara si nu imi este rusine cu asta. Chiar daca locuiesc intr-un oras langa capitala, consider ca stau la tara... Am o casa, putin teren pe langa si multe plante. Am renuntat la ideea de a sta la bloc, ma sperie putin gandul de a ma inchide intre pereti.

Sunt momente in care oamenii te fac sa te simti mic si nefolositor.  Nu stiu daca intentia lor este sa le fie lor bine si asta ii face ca sa faca lucruri prostesti, sau pur si simplu uita de oamenii din jurul lor si asta raneste mai la fel de tare. Ce-i drept nu stiu ce m-a durut mai tare... vestea, contactul vizual sau situatia creata dupa. Imi venea sa plang, sa ma asez pe marginea strazii si sa imi vars lacrimile in pumni, insa nu era tocmai un loc potrivit, asa ca m-am abtinut si am rabufnit in interiorul meu. Inca ma roade si ma jeneaza tensiuna aceasta. Discutii, reprosuri si scuze au existat insa uneori durerea e mai mare ca intelegerea.

Am fost la tenis. Am alergat destul de mult si acum ma resimt. . Timpul a zburat si nu am ajuns nicaieri. Sper ca ziua ce urmeaza sa fie mai productiva .

Uneori ma simt sleita de puteri...as vrea sa am puterea sa i-au mai repede o decizie, sa merg pe un drum si sa nu privesc in urma. Sunt confuza, am momente cand consider ca planul din gandurile mele este cel mai potrivit si este atat de simplu de urmat, insa intervine ceva si ma face sa dau inapoi si sa am temeri legate de tot. Ma simt obosita, singura si neputincioasa. Plang repede, plang fara motiv, plang cu lacrimi amare. Nu vreau sa imi plang de mila, dar uneori simt ca nimeni nu este alaturi de mine cand am nevoie. Nu stiu, poate sunt vinovata ca m-am inchis putin in mine, dar in acelasi timp sunt sigura ca daca cineva mi-ar  intinde o mana m-as deschide ca o floare. Vreau sa ma aseman cu un mac...destul de sensibila,fragila si usor de inflorit, dar la fel de usor de ranit. Am facut eu cateva analize in ultima perioada, am vrut sa inteleg unde gresesc si ce pot sa schimb pentru un viitor mai bun. Nu pot sa spun ca am deslusit toate aceste mistere, insa vreau sa cred ca s...

Pur si simplu sunt momente in care cedez. Lacrimile imi invadeaza ochii si nu pot sa le stapanesc. Am ajuns sa fiu slaba si plangacioasa. Nu ma mai recunosc. Incerc sa gandesc pozitiv...

Am visat ciudat, nu pot sa spun ca a fost un vis urat...doar ca simteam ca totul este ireal si nu stiam cum sa reactionez. Trebuie sa mentionez despre acest vis, caci nu este prima data... si probabil inseamna ceva, desi nu prea cred in interpretari si povesti batranesti. Ideea este ca toamna trecuta, mi-a murit un om drag, o persoana care ne-a crescut pe mine si pe fratii mei, de la acest domn am invatat cateva lucruri pe care nu o sa le uitam niciodata, ne-a fost alaturi asa cum ar fi trebuit sa ne fie bunicii; Nu obisnuiesc sa ma duc sa imi i-au "ramas bun" in cazuri de acest gen, pentru mine e mai presus sa imi amintesc de oameni cum erau ei in viata, veseli, colorati de frigul diminetii si cu privirea lor speciala. Visul m-a rascolit si nu mi-a dat pace intreaga zi. Pe aceasta cale vreau sa scriu gandurile ce ma apasa referitoare la acest subiect... poate o sa ma linistesc si o sa regasesc linistea viselor. Recunosc, mi-a parut enorm de rau ca nu am apucat sa fiu pr...

Incerc sa caut ceva ce nu mai exista. Am vrut cu incapatanare sa cred ca undeva in adancuri este o farama din persoana pe care am cunoscut-o eu in urma cu multi ani. Am crezut ca prietenia exista, ca filmele americane sunt retraite de mine si oamenii mei dragi, insa viata mi-a aratat ca nimic nu este de neinlocuit...nici macar prietenia. Nu pot sa spun ca mai sunt dezamagita, m-am obisnuit cu statutul de rezerva. Am acceptat ideea ca oamenii merg pe alte drumuri, insa nu imi explic unde se ascunde personalitatea si ratiunea oamenilor?!? Eu personal nu mi-am schimbat principiile. Daca acum un an credeam ca nu este ok sa te folosesti de oameni, asta cred si acum...asta am crezut si cand eram singura. Nu vreau sa ma schimb ca vremea sau sa fiu maleabila in functie de perioade. Sunt putin contrariata ca cineva, a reusit sa o schimbe pe prietena mea...si sa o faca sa ofileasca in ochii mei... nu vreau sa spun ca ea este nefericita, insa din exterior se simte o stare ciudata de care imi ...

Am fost prin Bucurestiul inverzit sa caut decoruri noi, momente speciale si liniste. Aveam nevoie de cateva ore doar ale mele...sa nu fiu inconjurata de prieteni si familie, sa imi ascult gandurile si ratiunea. Amintirile rasuna incet, bat la o usa inchisa si ma rascolesc. As vrea sa nu le simt, sa pot merge inainte fara resentimente. Imi pare rau ca viata e mai complicata decat pot eu sa o traiesc. Puterile mele sunt limitate si scazute acum. Ma simt obosita si imi este greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt.

Incep sa ma simt iar singura, iar asta imi face energia sa scada drastic. Astazi am plans in cateva reprize, sunt sensibila si oamenii ma ranesc usor. Am obosit. Imi vine sa ma opresc la umbra nucului batran si sa imi strig durerea. Nu mai inteleg nimic. Totul este atat de incurcat...si dur. Si totusi ce e iubirea? Ascult: Racoon - Love you more

Vineri, zi aparent linistita. Am avut parte de cateva surprize neplacute, dar totul este bine cand reusesc sa gasesc macar o farama de pozitivism in lucrurile urate; Energia mi-a revenit cand am intrat in bucatarie si am facut unul dintre deserturile copilariei: clatite cu flori de salcam. Pufoase, aromate si apreciate. Am in plan cateva deserturi inedite, sper ca reusita sa fie pe masura entuziasmului meu. Bucataria a ramas inca pasiunea si locul unde zambetul imi rasare pe chip. Viata mea este inca inodata si incordata, dar trebuie sa imi revin si sa ma linistesc. Decizia cea mai bune trebuie luata cu calm si ratiune.

Joi...ce amintiri imi provoaca aceasta zi. Sunt momente in care imi aduc aminte de anumite intamplari si ma opresc in loc sa le rememorez... dar de cele mai multe ori, imi alung gandul si il tai de la radacina. Nu imi place sa rascolesc trecutul si nici sa visez cu ochii deschisi la momente ingropate sub pres. In ultima perioada vreau sa cred ca am invatat sa fiu docila si moralista. Dar trebuie sa recunosc ca adesea ma simt singura. Privesc in interiorul meu si sunt doar sentimente, nu ma asteapta nimeni si nici nu ma simt speciala... asa cum credeam ca trebuie sa ma simt intr-o astfel de situatie. Sunt lucruri ce mi se intampla si de care ma bucur maxim, insa ma demoralizeaza lipsa de comunicare si intelegere din partea oamenilor anumitor persoane speciale;  As vrea ca bucuria mea sa fie inteleasa... nu trecuta cu vederea ca si cum nu ar exista. Ca sa explic mai pe intelesul tuturor, mi se intampla sa ma simt ca si cum mi se ofera o bomboana, sunt atat de incantata si ma buc...

#Selfie - un film Romanesc pe care mi-am dorit sa il vad, asa ca astazi am fost la cinema sa imi satisfac aceasta curiozitate referitoare la calitatea filmului; Pot sa spun ca a fost amuzant, plin de invataminte si cel mai mult mi-a placut faptul ca m-am regasit in multe intamplari. Am zambit complice si am urmarit lacoma. A fost o iesire relaxanta. M-am bucurat de discretie si consider ca este cel mai bine asa ... ma saturasem de instinctul de "haita". Stiu ca sunt oameni care vor considera ca am ceva de ascuns sau ca sunt mult prea misterioasa cu viata mea, insa nu sunt obligata sa dau raportul nimanui. Daca astazi am chef sa stau in casa, asa o sa fac , iar daca am energie sa alerg in ploaie, nimic nu o sa ma opreasca. Am observat ca oamenii din jurul meu incearca sa imi caute compania, dar mi-ar fi placut sa o faca sincer si dezinteresat ... mi-am luat nenuparate lovituri pentru faptul ca am avut incredere sa le acord sanse dupa sanse. Acum e diferit...au trecut zile, ...

Am inceput sa regasesc placeri mici. Ieri am cutreierat dupa flori de maci, astazi am fugit in parc si m-am bucurat de parfumul salcamilor. Nici nu vreau sa ma gandesc maine ce urmeaza, imi place sa ma las surprinsa de viitor. App de lucruri care te lasa fara cuvinte, am primit o oferta sa lupt pentru un post de "analist resurse umane" - suna pompos si bine, insa singurul defect este ca nu este full time, ceea ce inseamna munca putina si salariu pe masura. Am zis sa incerc si sa vad cum ma descurc la interviu...dupa care ma hotarasc ce este de facut . E situatia mea destul de incurcata, caci inca nu stiu cu exactitate ce vreau de la viata... iar asta ma ameteste si mai tare. Uneori as vrea sa fiu mai curajoasa si mai increzatoare in fortele pe care le am. Oamenii ma vad altfel de cum ma consider eu... nu stiu daca ceea ce arat este ceea ce sunt... In ultimul an am azit destul de des o vorba dulce spuna de la oameni care nu se cunosc intre ei... cert este ca nu st...

Astazi m-am plimbat, am avut parte de ritualul "ice-cream", am discutat foarte mult despre ceea ce am fost si unde imi doresc sa ajung, am cules maci si am visat la nimicuri trecatoare. Imi era dor sa ma simt libera de tot. Sa ies pur si simplu din monotonie si sa fac lucruri marunte. M-am asezat in pat...am vrut sa ma uit la serial, insa nu am gasit dispozitia necesara sa fac asta, ceva ma indemna sa fac ceva mai atractiv. Am zapat putin la tv, nimic interesant. L-am stins; Laptopul e singura sursa ce lumineaza in dormitorul meu. Aud ticaitul ceasului si un greiere ratacit in fata geamului meu. Simt aer de vara. Se face din ce in ce mai cald. Inchid ochii si fac un exercitiu de imaginatie, vreau sa imi dau seama ce gand imi rasare in minte cand nu mai vad nimic in fata ochiilor. Ce straniu pare, dar astazi ma simt plina de energie creativa, chiar si acum imi pun imaginatia la contributie. App de lucruri ce par dubioase, serile trecute am avut o revelatie, ca sa ...

Am avut parte de o duminica neasteptat de frumoasa. Impreuna cu fratele meu am iesit prin parc, ne-am plimbat cu bicicletele si am discutat lucruri de oameni mari. In ultima perioada ma simt mai comunicativa cu el...si ne-am petrecut mult timp unul in compania celuilalt. Nu spun asta ca pe un lucru rau, insa in copilarie nu prea ne agreeam reciproc... eu mereu am fost sora mica si rasfatata si el fratele cel mare si pedepsit. Asa cum am mai mentionat eu intr-un post precedent, pentru familia mea as face orice sa stiu ca ii este bine... dar pentru fratele meu mi-as vinde si ficatul daca asta l-ar ajuta si i-ar aduce liniste. Nu o spun des, si uneori consider ca gresesc... dar nu le spun cat ii iubesc. Familia e un lucru sacru si trebuie pretuit. Acum apreciez enorm faptul ca parintii mei nu si-au doarit un singur copil. Poate ca in perioada scolii ma simteam ciudat ca mai am doi frati, si ceilalti colegi erau singuri la parinti... insa acum imi dau seama ce bogata sunt!

Astazi am vrut sa vad doar partea pozitiva din lucruri. Energia a debordat in interiorul meu si am vrut sa profit de asta. Curatenie, gatit, calcat, plimbat, vizionat penultimul sezon din serial. Am punctat putin din toate, chiar mi-am scos la suprafata cutia cu margele si charmuri. Imi doresc sa ma mai joc saptamana aceasta. Sentimental nu stiu cum ma simt. Incerc sa ma pun pe picioare si sa regasesc o stabilitate, sa imi dau seama ce simt cu adevarat si ce imi doresc pentru viitor. E o lupta ce nu imi da pace... uneori sentimentul acesta il regasesc si in vise. Odihna mea este din ce in ce mai putina. Imi lipseste energia sa scriu mult pe blog. Nu este vorba ca nu mai am despre ce...caci sunt atatea lucruri ce se petrec in jurul meu incat as putea mereu sa vin cu  notificari si insemnari. Ce-i drept in ultima perioada nu am mai scris cu perdea, nu am mai inbracat subiectul in voal sa fie inteles doar de mine. Am fost transanta si la obiect.

Se spune ca vineri este o zi mult asteptata de toata lumea... pentru mine este doar ziua ce urmeaza dupa joi; Ce-i drept astazi mi-am petrecut-o intr-un mod mai special. Am vizitat un oras despre care am auzit multe dar pe care nu il vazusem decat in poze. A fost o iesire care m-a relaxat. Dupa mult timp am zambit si am acumulat energie pozitiva. Ce-i drept am avut o bucurie imensa cand am gasit inghetata de banane si de cocos. Am ajuns si la gradina zoologica. M-am simtit iar ca un copil... mi-am amintit cum a fost prima data cand am fost imprena cu familia mea acum multi ani. Ce dor imi e de copilarie. Acum o apreciez la adevarata valoare.

Am dat intamplator peste aceasta poza si nu pot sa imi deslipesc gandul de la acest copil dulce. Ma gandesc ca in viitor imi doresc ca ai mei copii sa fie adorabili si mereu fotografiati. As vrea ca viata lor sa fie imortalizata si cele mai frumoase momente sa nu le uit niciodata. Sper sa pot sa ma opresc la timp din rasfat, sa nu pic in cealalta extrema... spun asta pentru ca de curand am avut un incident cu o copila fara fermoar la gura. Genul de copil care spune tot ce stie si intrece limitele bunului simt. Nu sunt o persoana care sa faca educatie cu oricine, consider ca fiecare are de unde sa o invete... insa atat timp cat cineva se baga cu bocancii in viata mea si intrece limitele maxime ale bunului simt tin sa punctez acest lucru si sa mentionez ca nu suntem prieteni din copilarie sa ne permitem. Nu stiu daca vor invata ceva din asta, cert este ca imi rezerv e o perioada de liniste. Am ajuns sa nu imi mai pese atat de tare daca x sau y n o sa ma mai considere o persoana bun...

Play : Aceasta piesa m-a facut pentru cateva minute sa plutesc undeva departe de mine si de gandurile apasatoare. E ca o raza de soare ce a aparut atunci cand ploaia ne plictisise de atata monotonie gri. Astfel mi-am reamintit de o pasiune mai veche de-a mea... asa ca de maine, o sa trecem la lucru si sa ne jucam putin. E timpul sa imi vad de viata mea si sa imi petrec mai mult timp facand lucruri care raman in timp si mai ales care ma fac fericita.  Astazi am pozat primul mac pe acest an, a fost o floare pe care am primit-o intr-un moment neasteptat si asta ma face sa plutesc si sa mentionez cat de mult apreciez astfel de gesturi minore. Poate reusesc sa gasesc un camp de maci...sa imortalizez cateva cadre si poate o sedinta foto.

Atunci cand suntem suparati, tristi sau dezamagiti trebuie sa ne gandim ca in viata sunt lucruri mult mai grave; Ma gandesc la oamenii care nu pot sa vada marea,rasaritul soarelui, zapada, florile, chipul persoanei iubite... nu pot sa auda ciripitul pasarelelor, rasul copiilor, muzica, glasul oamenilor, propriul nume; Am vazut de curand un filmulet in care un copil sarac isi dorea foarte mult sa aibe haine de firma precum baietelul ce statea pe banca si privea parcul... iar acest baiat isi dorea o viata zbuciumata. Ceva a facut o minune si viata lor s-a schimbat. Abia atunci copilul ce initial avea haine murdare si rupte si-a dat seama ca el defapt avea mai mult...caci noua lui viata i-a adus haine curate si frumoase, dar i-a luat posibilitatea de a merge. Vreau sa spun ca trebuie mereu sa gasim lururile frumoase din jurul nostru. Sa nu uitam sa ne bucuram de mici esente ale vietii. Putem sa gasim bucuria intr-o piesa muzicala, un peisaj special, un mesaj telefonic... in orice ne ...

Am plans mult. Mi-am simtit obrajii cum usturau din cauza lacrimilor.  Am bateriile descarcate si nu stiu cat mai rezist. Sunt constienta ca am avut cateva minute mintea bulversata si in momentele respective eram in stare sa fac o gafa de milioane pe care nu mi-o ierta nimeni niciodata. Am devedit ca sunt o lasa... chiar daca am gandit doar asta...si nu am facut nimic, pentru mine este rusinos ca am ajuns in situatia asta. Nu ma mai recunosc. Situatia ma apasa si ma schimba.

Astazi m-am intalnit cu Nikko - o fosta colega de banca din liceu si o persoana draga sufletului meu. Ne intelegeam ca doua surori intr-o perioada, am fost cele mai bune prietene si cunosteam totul una despre cealalta, insa viata ne-a separat destinele si ne-am indepartat. La insistentele colegului despre care vorbeam ieri, am facut un pas spre a aduce la viata aceasta prietenie...si dupa cum simt, totul a inceput bine. Am avut parte de o dimineata speciala... o ciocolata calda, picaturi de ploaie si o companie placuta. Am vorbit multe lucruri, timpul a zburat pe nerasuflate. Ma bucur pentru faptul ca in aceasta vara o sa se cunune. Ma gandesc ca intr-o zi o sa fiu si eu in aceasta situatie si o sa fiu super entuziasmata. Cred ca este unul dintre cele 10 momente speciale din viata fiecarui cuplu. Recunosc, am ajuns acasa si am avut un moment de rabufnire. Ai mei s-au strans langa mine si m-au imbratisat, printre lacrimi le-am zis ca nu stiu ce decizie sa urmez... E greu, inca! D...

Am iesit in parc cu un coleg de liceu... poate chiar cel mai bun prieten al meu. Desi nu ne vedem des, nu ne suparam unul pe celalalt... e o lege nescrisa. Omul asta stie foarte multe despre mine fara ca sa ii vorbesc. E un bun psiholog si intuieste ce urmeaza sa spun. Ma cunoaste si ma citeste usor. In fata lui sunt o carte deschisa... dar nu imi este teama, stiu ca nu o sa ma mototoleasca si nici nu ma arunca intr-o noptiera. Pentru mine e omul de la care primesc o parere cand sunt confuza. Il inteleg, il ascult la randul meu si incercam sa ne facem zilele mai usoare. Viata e prea complicata ca sa ne amintim doar de lucruri rele... impreuna timpul zboara.

A inceput sa ploua. Am luat in graba un hanorac pe mine, mi-am aruncat geanta pe umar si m-am incaltat in adidasi... simteam nevoia sa alerg printre picaturi sa ma curat de negativism. Am mers langa padure,  am parcat si am privit prin parbriz cum ploaia curata tot in jurul nostru. Fulgerele luminau si aduceau de la sine zgomotul tunetelor. Nu imi era frica...stiam ca sunt intr-un loc cat se poate de sigur. Ploaia m-a linistit. Am primit un mesaj care m-a bulversat: "astazi ai fost schimbata, intr-un sens bun" - se pare ca starea mea este vizibila. Imi era dor sa plutesc. E timpul sa ma bag in pat. Noapte buna Etaj 3.

Am fost la cumparaturi... mi-am achiziotionat cateva hainute, chiar daca nu avam neaparat nevoie de ele... nu am putut rezista tentatiei pretului scazut si a culorilor deosebite. Sper sa nu imi para rau in viitor de acasta decizie. Pentru cateva ore am simtit o relaxare interioara. Parca nu eram eu in corpul meu. Uitasem de probleme si griji si ma cufundasem intr-o lume colorata.  Minunea nu tine mult, dar e frumos si atat cat tine in astfel de momente.