Ce sa fie oare?

Nu ma lasa durerea si incep sa ma sperii. M-am gandit la inceput ca este o reactie adversa a eforturior pe care le facusem, insa acum cand imi apare dupa cateva ore de plimbat... incep sa realizez ca nu este deloc normal. Imi este frica sa stau cu durerea, insa si gandul de a merge la medic este departe de mine...niciodata nu mi-au placut doctorii si nu am avut incredere in ei.
Toti ne-am nascut medici de cand internetul este la indemana oricui... asa ca m-am consolat cu o solutie de mijloc pentru inceput. Astept sa vad cum se manifesta aceasta incercare de tratament.

In rest, ziua a mers binisor. Am incercat sa fiu "zen" si sa nu ma mai complic cu oamenii. Nu trebuie sa ii inteleg si nici ei nu sunt obligati sa ma asculte. Fiecare face ce isi doreste si eu inteleg asta mai bine ca oricand,
Aceasta abordare a situatiei a fost cea mai potrivita, caci nu m-a ma impins sa ma supar pe gesturi mai putin politicoase.
Am ramas iar cu putini oameni in fata carora imi permit sa ma deschid sufleteste, dar asa cum am spus mereu : mai bine prieteni cat sa ii numar pe degetele unei singure maini. Oameni care sunt valorosi!