sâmbătă, februarie 22, 2014

Singuratate

Buna dimi-neata soare . M-am ridicat din pat si am privit pe fereastra, totul era mohorat, picura marunt si peisajul nu avea deloc viata. Nu imi vinea sa ma ridic din pat... si totusi trebuia sa ies din casa. Mi-am facut curaj sa plec, am luat cea mai optimista culoare si mi-am pus esarfa cu buline in speranta ca asta o sa schimbe putin starea de spirit.
De cum am ajuns acasa, m-am cufundat in hainele mele sport...am cautat un colt indepartat de restul oamenilor si mi-am vazut de treaba mea. Aveam nevoie de liniste...sau poate asta am vrut sa cred.
Am refuzat cateva iesiri ce pareau a fi facute din interes. Am refuzat o intalnire de teama sa nu ranesc prin atitudinea mea rece de astazi.
Mi-am facut o ciocolata calda si am stat pe ganduri "la gura sobei" cum imi place sa spun.
Nu stiu ce este mai bine... inima spune ceva, ratiunea altceva. Sunt confuza. Trebuie sa ma decid si nu stiu cum este mai bine sa ma gandesc.
Pe termen scurt imi este bine...insa exista o hiba spre viitor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...