Ganduri

Ma gandeam cat de mult imi lipsesc diminetile cand gaseam pe mail mesaje in care eram anuntata ca am primit comentarii pe blog. Off... sunt nehotarata, in clipa aceasta vreau sa imi fac blogul public, dar dupa cateva minute realizez ca imi este teama.
O teama inexplicabila. Nu ma ascund de nimeni, am trecut peste momentele in care vroiam sa nu las trecutul sa puna viata peste prezentul meu... nu consideram ca mai am ceva de impartit cu acel timp si nu as fi vrut ca el sa aiba habar despre viata mea. A trecut mult timp de atunci, insa blogul a ramas in stare de vegetatie... au fost perioade in care panzele de paianjen au pus stapanire...ceea ce nu imi statea in caracter, insa sper ca am reglementat la timp aceasta poroblema.

Ultimele zile au avut un impact semnificativ asupra mea. Dupa ce am terminat de citit un roman, am avut cateva momente in care pur si simplu mi-am dat seama cat de benefic pentru suflet este sa scrii ceea ce simti...sa recitesti si sa realizezi cine esti cu adevarat prin prisma proprilor trairi.


Eu imi pastrez un jurnal online inca din anul 2007. Am avut mai multe "case" , insa Etajul3 mi-a fost cea mai draga... de aici nu am putut sa evadez nici macar in clipele cele mai dureroase din viata. Am cazut de multe ori pe trepteloe etajelor, insa mereu m-am ridicat si am luat-o de la capat. Am scris, am sters...am postat ganduri seci, dar niciodata nu am renuntat la povestea vietii mele... visez ca intr-o zi sa recitesc integral postarile si sa fac o retrospectiva despre mine.

P.S. O sa deschid usa blogului. Am zis!