Aseara am adormit cu o starea nu tocmai placuta... iar de dimineata aceasta persista. Imi venea sa ma cufund in pilota si sa ma ascund printre perne, sa nu ma deranjeze nimeni. Aveam nevoie de odihna si liniste. Capul imi era greu si totul se invartea cu mine.
Oh, nu se poate... raceala pune stapanire pe mine!
Cu greu m-am ridicat din pat si am incercat sa ma comport ca si cum totul este bine, dar privirea mea ma contrazicea. Aratam ca si cum nu am dormit o saptamana.
Intreaga zi mi-am petrecut-o acasa. Nu pot sa spun ca a fost tocmai asa cum imaginam, dar sunt multumita pentru ca am terminat de citit "Inainte sa adorm" de S.J. Watson
Seara m-a gasit cu telefonul in mana si zambind catre ecran. Se pare ca lacrimil mele au inceput sa aduca un vant al schimbarii. Primesc de cateva zile semne ce ma incanta.
P.s. multumesc pentru dedicatie. Dubios sau nu, ceva imi place din piesa asta:
duminică, februarie 02, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: