Soare, cantec si senzatie de primavara.
Am profitat de aceasta zi minunata si m-am plimbat, am privit lacoma in jurul meu ca si cum era prima data cand vedem aceste locuri. Imi era dor de culori!
Aerul proaspat si curat ma atingea pe chip si ma trezea la viata. Soarele ma mangaia timid si imi tragea de coltul zambetului.
Trebuie sa imi revin, sa depasesc toate problemele si sa fiu fata de care imi este dor...
Imi lipsesc enorm alergarile...dar sper ca dupa tratamentul acesta sa ma simt bine si sa i-au la pas orasul.
P.S.
"- Pot sa te ajut cu ceva?
- Da... sa imi fi alaturi si sa ma suporti!
- Simplu, atunci nu e greu deloc!"
luni, februarie 10, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: