Raspunsuri

Ciripit de pasarele, raze pierdute printre ultimele frunze colorate, zambete fade, culori asortate si un singur om pe drum...asa m-am simtit astazi.
Ma plimbam si ma simteam singura in aceasta lume agitata de decembrie.

Mi s-au sfaramat planurile, visele...dorintele si am ramas cu un gust amar si multe lacrimi ce stau sa iasa din ochii cei albastrii. Nu stiu cum ar trebui sa reactionez...astept sa sune telefonul, insa ce voi spune? Accept ca un copil fara sa mai ascult intrebarea sau e mai bine sa ma comport putin rece ca sa nu creada ca sunt o carpa de sters pe jos pe care o gaseste ori de cate ori are nevoie... poate ca ar trebui sa imi ascult inima, dar ce stie ea?
 L.E. Am spus "Da, ne vedem curand" si in secunda doi am sarit in picioare sa ma imbrac. Recunosc, am fost suparata si m-am manifestat ca atare...a fost prima data cand l-am vazut nedumerit pe acest om mereu cu raspunsurile in buzunar, nu stiu de ce, dar am impresia ca iar am exagerat.
Mi-am propus ca maine sa fac o nebunie, sa scriu un mesaj dragut menit sa ii aduca zambetul pe buze si mie sa imi aline inima.
Privesc de cateva minute monitorul si oftez sec, ma gandesc la aceasta zi si nu stiu de ce imi pare rau pentru comportamentul meu. Vreau sa gandesc mai bine inainte de a mai face astfel de scene.