Lacrimi au siroit din ochii mei. Eram suparata, imi era ciuda ca nu pot sa contraatac cu argumente solide, stiam ca sunt un biet om in fata lor...nu imi permiteam sa ripostez.
Daca stau sa ma gandesc la motiv, mi se pare pueril si demn de gradinta, insa asa cum patesc adesea reusesc sa vad dincolo de cuvinte si sa ma loveasca in locul unde ma doare mai tare. Imi doresc sa am banul meu sa nu mai creada oamenii ca vreau sa ma ajute. Vreau independenta.
Lasand aceste probleme pe un plan secund, marturisesc ca incep sa ma redescopar si sa uit definitiv lucrurile rele.
Ador cand mi se spun lucruri pe care mi le doresc, dar nu indraznesc sa le rostesc...le aud si ma simt iar copil.
Imi tresare inima cand simt buzele sarutandu-ma pe frunte si mana care ma mangaie tandru.
Darren Hayes - So beautiful
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: