E inexplicabil cum dupa catva luni in care nu am simtit nimic, astazi prezentul mi s-a prabusit peste umeri. Amintirile imi bat la usa... incertitudinea ma incearca si eu ma tin tare.
Sunt momente in care realitatea se amesteca cu un trecut dubios... nu inteleg unde este linia despartitoare.
M-am cufundat in treburi plictisitoare doar pentru a uita de gandurile ce dansau. E inevitabil, totul este nou, dar imi aminteste de trecut...e greu, dar nu imposibil.
duminică, decembrie 30, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: