M-am simtit oaia neagra a familiei ... orice faceam nu era asa cum isi doreau ceilalti. Am incercat sa nu spun nimic, sa las tacerea sa vorbeasca in numele meu. Ma durea ceva in interior si nu stiam cum sa imi exprim frustrarea.
Iar am simtit junghiul in inima. De ce de fiecare data disputa se termina cu "esti mica!" sau "ai uitat cine esti"? Aceste reprosuri imi amintesc ca nu am dreptul la nimic atat timp cat nu am un venit stabil si considerabil. Nu mi-au spus niciodata in mod direct, insa numai la acest lucru ma gandesc cand ma cearta ... oare chiar cred ca eu nu imi doresc stabilitate?
Nu fug de munca, aceasta este ultimul meu gand. Imi doresc prea tare sa am unde sa plec dimineata, sa imi imbogatesc experienta si sa am un salariu.
Astazi tac, inghit, plang si ma doare.
Imi pare rau ca nu este cineva langa mine sa imi asculte offul de pe suflet... ma simt singura impotriva morilor de vant.
Mi-a disparut dispozitia de sarbatoare.
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri... -
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: