Ce e iubirea?

Totu-i relativ ... totul este diferit de la om la om si de la o zi la alta. Eu nu pot decat sa descriu sentimentele pe care le simt sau cele la care am fost partasa din prisma oamenilor de langa mine - fie ca este vorba de povesti frumoase sau dureroare din fiecare am spicuit doar ceea ce era relevant pentru o scurta istorisire.

Am tot citit despre "dragostea care dureaza trei ani" - personal mai am cateva luni si ajung la acest prag, acum nu stiu la ce se referea autorul cand a scris despre asta, caci dragostea exista in interiorul nostru ... uneori uitam sa o mai bagam in seama cu aceeasi intensitate pe care o faceam la inceput, insa asta nu inseamna ca nu mai exista si ca trebuie sa punem capat unei frumoase povesti de iubire doar pentru ca un strat de praf s-a asternut asupra unor lucruri minunate;
Stiu, nu este bine sa se intample asa...dar viata este cu suisuri si coborasuri;
Poate ca dupa o perioada in care fara sa ne dam seama lasam monotonia sa se integreze, apare ceva inevitabil ce ne face sa iesim din starea asta si sa ne bucuram ca la inceput.
App de acest lucru, vorbeam cu cineva si imi spunea despre faptul ca nu mai simte fluturii din stomac - personal cred ca odata ce te obisnuiesti cu mangaierea, sarutarea, misterul si tot ce poate sa iti mai ofere persoana de langa tine ... nu mai realizezi atat de repede ca inca te cuprinde o stare euforica cand e langa tine si un dor cand se produce dinstanta;
Nu este vorba de obisnuinta! Refuz sa cred asta ... e ceva mai complex, ceva ce trebuie sa vrei sa gasesti in sufletul tau. Nu te astepta ca dupa trecerea anilor sa te mai simti ca un copil care il asteapta pe Mos Craciun, caci nu este chiar asa... ci trebuie sa oferi ceea ce iti doresti sa primesti ca totul sa inainteze frumos si lin ca la inceput.
Iti doresti liniste si afectiune? Atunci ofera aceste sentimente. Iti doresti surprize si atentie? Atunci stii ce ai de facut.
Dupa trecerea anilor nu mai reactioneaza nici inima cu aceeasi rapiditate, insa ea traieste si bate pentru iubirea de care are nevoie, pentru jumatatea cu care isi petrece timpul si cu care se simte compatibila.
Nu inteleg de ce oamnii au tendinta sa renunte la tot ce a fost frumos doar pentru ca simt ca "nu mai merge relatia" - dar oare cati dintre ei au incercat sa faca ceva in privinta asta?

Daca nu vreti sa va pierdeti iubirea, atunci cautati bine in interiorul vostru, caci veti descoperi sentimente de care nu mai stiati ca traiesc cu o intensitate nebuna. Nu va mai lasati prada monotoniei,ci incercati sa vedeti fiecare zi ca si cum e o prima intalnire. Nu inchideti ochii la micile afectiuni pe care jumatatea le face... luati-le ca atare.

Nu, nu vreau sa credeti ca am probleme in viata sentimentala. Mi-am amintit sa discut despre aceste ganduri si povesti, in urma unei discutii pe care am avut-o de curand. Nu am inteles de ce unii oameni asteapta ca sentimentele sa cada din pom si nici macar nu scutura copacul sa le ajute sa reapara.
Unii se asteapta ca iubirea sa zmulga inima din piept si sa taie rasuflarea ... eh dragilor, nu este chiar asa... iubirea este frumoasa, insa trebuie sa vrei sa o vedeti asa.
Oamenii care vorbesc despre aceste sentimente hiperbolizeaza fiecare gest, privesc cu inima, se bucura de fiecare atentie si nu uita sa simta fiecare atingere.
Daca omul ar lua fiecare gest, sarutate ... fiecare intalnire ca atare si nu ar cauta in interiorul lui sentimentul - atunci s-ar duce de rapa relatiile de lunga durata.

Eu simt iubirea cum dainuieste in interiorul meu. Privesc cu inima si trupul fiecare afectiune si gest. Vreau sa pasesc in viitor alaturi de inima care ma ajuta sa fiu EU, de persoana care ma intelege si ma pretuieste pentru ceea ce sunt ... nu pentru ceea ce as putea sa fiu "daca"...
Imi place sa simt cum iubirea renaste, imi place sa incerc sa arat ca sentimentele mele inca sunt vii.
Ador sa fiu alintata si nu fac din asta o obisnuinta, ci tratez doar ca pe un mod de afectiune care imi da aripi si imi face inima sa iasa din piept.

Pentru tine ce e iubirea?