Chiar daca a fost doar
Cartea despre care vorbesc este: Daneille Steel - Ingerul pazitor - un roman de neuitat despre dragoste si renuntare, credinta si sanse renascute.
Adesea am fost catalogata drept o persoana sentimentala, sensibila si incurabila. Adevarul este ca nici eu nu inteleg cum pot sa fiu asa plangacioasa din cauza unui text. Poate acesta este si motivul ascuns pentru care nu imi place sa ma uit la filme ... nu vreau sa ma apuce plansul in momentele sensibile sau romantice.
Eh, calitate sau defect reusesc sa fiu empatica.
De multe ori am fost "certata" ca sunt mult prea lipicioasa - ca ma imprietenesc atat de usor cu oamenii si ma comport ca si cum i-as cunoaste de foarte mult timp. Ce-i drept, daca exista chimia aceea si o comunicare buna, nu vad de ce nu as avea pofta sa ascult si sa povestesc.
Insa, pe cat sunt de prietenoasa pe atat de puniti prieteni am.Daca privesc in urma am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o mana. De la acest numar am plecat si acum patru ani, cand am inceput sa scriu pe blog...diferenta o face doar numele si personalitatea lor, caci fie ca am vrut sau nu, am pierdut anumiti oameni dragi, insa am descoperiti altii; Nu vreau sa o iau ca pe o lege a compensatiei, insa mereu m-am invartit pe langa premisa "putini dar buni" ;
Cineva imi spunea ca omul si-o face si cu mana lui cate-o data ... nu neg ca este si asta o posibilitate. Dar sunt si momente in care oricat de mult am incercat sa pastrez anumiti oameni langa mine, nu am reusit ... iar forta bruta nu este o alternativa.
S-a intamplat in viata sa zambesc, sa vars lacrimi, sa fiu trista, sa iubesc, sa daruiesc, sa primesc...sa traiesc sentimental.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: