Restul e tacere

Adesea cuvintele nu isi mai au rostul. Privesti in jur si ramai inmarmurit de cat de repede se poate schimba o situatie vazand cu ochii.
Ziua a inceput bine, dainuind o liniste si o veselie. A continuat cu  o atmosfera placuta si o energie aparte ... insa s-a terminat cu un gust amar.
Ce ma face sa afirm acest lucru?
Pur si simplu realitatea inconjuratoare.
M-am saturat sa inchid ochii, sa ma musc de buze si sa las de la mine doar pentru a lasa situatia sa ramana intr-un punct cat de cat amiabil. Dar am ajuns la concluzia ca nici daca vorbesti nu prea rezolvi multe lucruri. Cum o dau nu e bine.

 Atasez doua poze care imi amintesc de linistea copilariei.