E ultima zi a anului, poate ca nu ar fi trebuit sa stau pe net si astazi... insa am profitat de cateva momente pentru a "imortaliza" in cuvinte aceasta zi.
De dimineata am intrat in bucatarie pentru a finisa, taia, orna si zumzai printre preparate. Chiar daca nu am mai avut mult de facut, timpul a zburat si oboseala isi spune cuvantul. Pe an ce trece incep sa cedez mai usor oboselii si sa imi doresc ca miezul noptii sa se apropie pentru a vedea artificiile si apoi sa ma intind comod in pat.
In ultimii ani revelionul a insemnat pentru mine ceva restrans, intim alaturi de cei mai dragi oameni sufletului meu. Iubitul imi este alaturi si asta ma face foarte fericita.
Se mai sfarseste un an celendaristic, o noapte de povesti si mancare in exces. De maine ne vom face promisiuni pentru 2012 si o sa incercam sa ne schimbam prioritatile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: