Noc noc

De indata ce frigul s-a lasat asupra orasului am inceput sa imi doresc sa vina sarbatorile si sa ninga. Nu stiu de unde a pornit aceasta dorinta necontrolata ... insa cum soarele inca ne mai zambeste cald si bland, visul meu incepe sa se indeparteze de realitatea imediata.
Pasii mosului ar fi trebuit sa se apropie de fereastra, insa anul acesta nu mai este ca pana acum ... cadoul mi-a sosit in urma cu cateva zile, caci mosul meu avea o treaba importanta de rezolvat astazi si a preferat sa ma surprinda cu un cadou spontan la intr-un moment neasteptat...decat sa ma lase sa il astept si sa vina cu intarziere
Eu i-am spus dragului mos ca pentru mine era sufiecient sa vina el si asta imi inveselea ziua si inima. Niciodata nu am asteptat cadouri pretioase, mari, scumpe - am mers pe ideea "gestul conteaza", asa ca alegerea nu ii era deloc grea, fie ca alegea un obiect de vestimentatie, un briz-briz sau ceva util pentru casa, zambetul imi rasarea pe chip de indata ce despachetam cadoul;
Ambalajul a reprezentat mereu pentru mine un punct forte...caci entuziasmul creastea cu cat aveam mai mult de desfacut fundite si hartii frumos colorate.
Imi amintesc de un an in cand am considerat ca nu merit nici macar o acadea de la Mosu' si am aruncat ghetutele sub pat pentru a nu "care-cumva" sa imi puna bro ceva din ghetutele lui -  eu aveam impresia ca an de an ceilalti imi "donau" mie din cadourile lor... insa cu trecerea anilor am realizat ca eu primeam cu adevarat daruri.
Oare pentru ca am fost cea mai mica din familie sau pentru ca am fost singura fata ... adesea eram cocolosita si privilegiata.
Anul acesta o sa ma schimb in pijama mai devreme si o sa lecturez o carte fara nici o asteptare :-<