Privirea copilasului imi aminteste de reclama bomboanelor neserioase de ciocolata M&M.
Daca tot am pomenit de dulciuri si mai ales pentru faptul ca suntem in perioada anului in care amintirile sunt multe si frumoase, cred ca as putea sa vorbesc putin de placerile vinovate din copilarie.
Bonibon - am vazut si de curand intr-un magazin si am ezitat daca sa cumpar sau nu. Imi era teama sa nu imi stric amintirile despre hustul lor deosebit de bun.
Bomboane cu aroma de banane - nu imi mai amintesc firma, insa stiu ca erau glazurate in ciocolata si erau cam cat snickers-ul de astazi de mari. Se gaseau mai greu in comert, insa si cand gaseai cumparat o cutie caci erau ieftine si bune.
Ciocolata Nutella - primul borcan pe care l-am avut erau adus din strainatate de un unchi, tin minte ca si cum totul s-a intamplat ieri. A venit la noi, ne-a dat borcanul si ne-a spus sa gustam cu degetul din el ... sa vedem cat e de buna (adevarul este ca era senzationala). Am mancat din borcanul ala cam 2 saptamani, pentru ca ne doream sa prelungim gustul.
Gume de mestecat - nu neaparat turbo. Este un complex in Bucuresti - "Flora" - aici se vinde la pungi de un kilogram bomboane, cuti a cate 100 de gume de mestecat, seturi de x produse... in fine, ideea este ca imi aduceau parintii mei cand plecau la cumparaturi fie o punga de bomboane asortate si o cutie de gume cu aroma de pepene galben si surprize cu familia flinston, fie multe acadele si napolitane.
Le imparteam mereu egal. La noi in familie asa a fost mereu... nu am fost calici si nici nu ne placea sa mergem undeva si sa mancam orice fara ca sa ne gandim ca bro nu are cum sa manance asta.
Multi ar putea sa spuna ca doar oamenii saraci fac asa, insa eu spun din experienta ca oamenii care au fost crescuti cu ideea de egalitate gandesc ca mine si procedeaza la fel.
Parintii mei aveau o teorie "mancati voi sa va saturati, ca noi ne saturam cand ne uitam la voi" - desi in urma noastra ramanea multa mancare, ei asteptau mereu sa mancam noi pe saturate si apoi se apucau si ei.
Am avut o copilarie frumoasa. Cel putin eu asa o vad. Cu bune si cu rele, cu greutati si bucurii am crescut mare si imi amintesc cu drag de trecutul meu.
Daca tot am pomenit de dulciuri si mai ales pentru faptul ca suntem in perioada anului in care amintirile sunt multe si frumoase, cred ca as putea sa vorbesc putin de placerile vinovate din copilarie.
Bonibon - am vazut si de curand intr-un magazin si am ezitat daca sa cumpar sau nu. Imi era teama sa nu imi stric amintirile despre hustul lor deosebit de bun.
Bomboane cu aroma de banane - nu imi mai amintesc firma, insa stiu ca erau glazurate in ciocolata si erau cam cat snickers-ul de astazi de mari. Se gaseau mai greu in comert, insa si cand gaseai cumparat o cutie caci erau ieftine si bune.
Ciocolata Nutella - primul borcan pe care l-am avut erau adus din strainatate de un unchi, tin minte ca si cum totul s-a intamplat ieri. A venit la noi, ne-a dat borcanul si ne-a spus sa gustam cu degetul din el ... sa vedem cat e de buna (adevarul este ca era senzationala). Am mancat din borcanul ala cam 2 saptamani, pentru ca ne doream sa prelungim gustul.
Gume de mestecat - nu neaparat turbo. Este un complex in Bucuresti - "Flora" - aici se vinde la pungi de un kilogram bomboane, cuti a cate 100 de gume de mestecat, seturi de x produse... in fine, ideea este ca imi aduceau parintii mei cand plecau la cumparaturi fie o punga de bomboane asortate si o cutie de gume cu aroma de pepene galben si surprize cu familia flinston, fie multe acadele si napolitane.
Le imparteam mereu egal. La noi in familie asa a fost mereu... nu am fost calici si nici nu ne placea sa mergem undeva si sa mancam orice fara ca sa ne gandim ca bro nu are cum sa manance asta.
Multi ar putea sa spuna ca doar oamenii saraci fac asa, insa eu spun din experienta ca oamenii care au fost crescuti cu ideea de egalitate gandesc ca mine si procedeaza la fel.
Parintii mei aveau o teorie "mancati voi sa va saturati, ca noi ne saturam cand ne uitam la voi" - desi in urma noastra ramanea multa mancare, ei asteptau mereu sa mancam noi pe saturate si apoi se apucau si ei.
Am avut o copilarie frumoasa. Cel putin eu asa o vad. Cu bune si cu rele, cu greutati si bucurii am crescut mare si imi amintesc cu drag de trecutul meu.

Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: