In copilarie imi doream sa am o aptitudine artistica ... orice: sa cant la pian, sa dansez, sa desenez, sa fac gimnastica sau orice altceva.
Dar se pare ca "natura" nu a fost darnica cu mine. Nu am fost inzestrata cu nici un fel de talent.
Am trecut de la cursuri de croitorie, la judo, dansuri moderne si intr-un final am fost inscrisa in corul liceului - chiar daca nu ma ragaseam in nici unul dintre aceste locuri.
Recunosc ca fiecare perioada a insemnat ceva aparte pentru mine; Atat pentru ca am cunoscut oameni noi, am invatat lucruri interesante... dar cat si pentru faptul ca fiecare inceput speram sa fie ceea ce imi doream - chiar daca intr-o masura mica se realiza.
Asa cum spune si axioma "dragoste cu forta nu se poate", ceva similar se poate spune ca este si cu aptitudinile. Degeaba aspir catre anumite activitati, daca nu ma regasesc, nu am acel ceva care sa ma faca sa fiu buna in acel sport sau in respectiva activitate.
Pot sa spun ca de aproximativ doi ani merg pe deviza "Miscarea inseamna viata" am incercat sa iau masuri radicale in aceasta privinta.
Bicicleta este preferata mea, seara pe racoare ies la plimbare. Prind apusul soarelui - un peisaj minunat. Racoarea serii ma imbratiseaza si, in acelasi timp fac efortul de care corpul are nevoie pentru a se mentine.
Timpul mi-a aratat ca am cateva aptitudini artistice...putin mai banale, dar multumitoare pentru mine, caci ma lasasem prada gandurilor ca totul este pierdut in cazul meu.
Acum pot sa spun ca ador croitoria,confectionarea diverselor obiecte si ador tot ceea ce tine de literatura. Poate ca nu sunt tocmai niste aptitudini, dar pentru mine reprezinta acel ceva, care ma face sa vad ca sunt buna la ceva.
Dar se pare ca "natura" nu a fost darnica cu mine. Nu am fost inzestrata cu nici un fel de talent.
Am trecut de la cursuri de croitorie, la judo, dansuri moderne si intr-un final am fost inscrisa in corul liceului - chiar daca nu ma ragaseam in nici unul dintre aceste locuri.
Recunosc ca fiecare perioada a insemnat ceva aparte pentru mine; Atat pentru ca am cunoscut oameni noi, am invatat lucruri interesante... dar cat si pentru faptul ca fiecare inceput speram sa fie ceea ce imi doream - chiar daca intr-o masura mica se realiza.
Asa cum spune si axioma "dragoste cu forta nu se poate", ceva similar se poate spune ca este si cu aptitudinile. Degeaba aspir catre anumite activitati, daca nu ma regasesc, nu am acel ceva care sa ma faca sa fiu buna in acel sport sau in respectiva activitate.
Pot sa spun ca de aproximativ doi ani merg pe deviza "Miscarea inseamna viata" am incercat sa iau masuri radicale in aceasta privinta.
Am gasit o pasiune care sa implice putin efort, ceea ce imi doream pentru a impusca doi iepuri dintr-o lovitura.
Sportul este raspunsul. De foarte mult timp folosesc bicicleta medicinala pentru a face cateva zeci de minute de "efort". Mersul pe jos este la ordinea zilei pentru mine, m-as plimba de dimineata pana seara fara sa folosesc vre-un mijloc de transport in comun.
Abdomenele fac parte din viata mea, nu le execut seara de seara dar nu trece mult timp fara sa fac cate-o serie de 200 de astfel de exercitii.
Mult timp am visat sa invat sa merg pe role, sa ma plimb ... dar adevarul m-a lovit brusc. Imi este teama de o alta incercare.
Abdomenele fac parte din viata mea, nu le execut seara de seara dar nu trece mult timp fara sa fac cate-o serie de 200 de astfel de exercitii.
Mult timp am visat sa invat sa merg pe role, sa ma plimb ... dar adevarul m-a lovit brusc. Imi este teama de o alta incercare.
Bicicleta este preferata mea, seara pe racoare ies la plimbare. Prind apusul soarelui - un peisaj minunat. Racoarea serii ma imbratiseaza si, in acelasi timp fac efortul de care corpul are nevoie pentru a se mentine.
Timpul mi-a aratat ca am cateva aptitudini artistice...putin mai banale, dar multumitoare pentru mine, caci ma lasasem prada gandurilor ca totul este pierdut in cazul meu.
Acum pot sa spun ca ador croitoria,confectionarea diverselor obiecte si ador tot ceea ce tine de literatura. Poate ca nu sunt tocmai niste aptitudini, dar pentru mine reprezinta acel ceva, care ma face sa vad ca sunt buna la ceva.
Nici o aptitudine nu e banala....mama imi spunea ca sunt un firicel de nisip in acest univers,iar fara acest firicel universul e in dezechilibru si ca am un rol special....fiecare dintre noi e un firicel din acest univers.
RăspundețiȘtergere