Ma gandesc ca poate ar trebui sa o las mai moale cu scrisul pe blog, am ajuns in punctul in care nu mai sunt capabila sa scriu despre sentimentele noi ce ma inconjoara...
Mereu descriu ceea ce simt cu niste cuvinte mici dar sincere... mereu aceleasi cuvinte pe care le repet la infinit. Nu fac asta intr-un mod voit...dar simt ca am obosit sa caut cuvinte;
Daca spun "imi este dor" parca nu are trairea sufleteasca pe care o are in inima mea.
Daca spun "ii urasc" stiu ca acest cuvant este mult prea impunator fata de ceea ce simt, dar nu gasesc un alt cuvant care sa se apropie de adevar.
Ma simt parasita de stropul de inspiratie cu care am inceput sa scriu pe blog... simt cum pe zi ce trece imi este greu sa leg cateva fraze si sa le postez...
Mi-ar placea sa filozofez... poate ca cititul in exces dauneaza grav gandirii - de cateva zile ma afund in filozofia limbajului si recunosc ca ma captiveaza aceasta "poveste", dar nu atat de mult incat sa fiu capabila sa inteleg tot ceea ce se "povesteste".
Nu ma las, nu... o sa citesc de nenumarate ori pana o sa visez macar o noapte aceste cuvinte filozofate.
Se spune ca "inceputul este mai greu" poate ca ceva similar se petrece si in viata mea... trebuie sa ma acomodez cu acest inceput si sa incerc pe cat posibil sa nu le arat celorlalti cat de dezamagita sunt de propria persoana.
Cu siguranta EL m-ar indemna sa fac ceea ce simt... in schimb eu ma feresc de a lua decizii - pentru ca adesea nu imbratisez decizia corecta.
As renunta, dar imi este greu... m-am obisnuit sa vizitez zilnic aceasta pagina si sa ii impartasesc ganduri stangace pe care uneori le inteleg cand le recitesc...alteori si eu ma intreb ce am vrut sa spun.
Mereu descriu ceea ce simt cu niste cuvinte mici dar sincere... mereu aceleasi cuvinte pe care le repet la infinit. Nu fac asta intr-un mod voit...dar simt ca am obosit sa caut cuvinte;
Daca spun "imi este dor" parca nu are trairea sufleteasca pe care o are in inima mea.
Daca spun "ii urasc" stiu ca acest cuvant este mult prea impunator fata de ceea ce simt, dar nu gasesc un alt cuvant care sa se apropie de adevar.
Este mult mai usor doar sa traiesc ceea ce simt si sa nu mai descriu in simboluri.
Daca recitesc ceea ce am scris, constat ca o parte din ganduri reprezinta trairile insasi, dar cealalta parte este doar o incercare de asemanare a realitatii in cuvinte;
Sunt incapabila sa descriu cu exactitate comorile ce dainuiesc in viata mea.Ma simt parasita de stropul de inspiratie cu care am inceput sa scriu pe blog... simt cum pe zi ce trece imi este greu sa leg cateva fraze si sa le postez...
Mi-ar placea sa filozofez... poate ca cititul in exces dauneaza grav gandirii - de cateva zile ma afund in filozofia limbajului si recunosc ca ma captiveaza aceasta "poveste", dar nu atat de mult incat sa fiu capabila sa inteleg tot ceea ce se "povesteste".
Nu ma las, nu... o sa citesc de nenumarate ori pana o sa visez macar o noapte aceste cuvinte filozofate.
Se spune ca "inceputul este mai greu" poate ca ceva similar se petrece si in viata mea... trebuie sa ma acomodez cu acest inceput si sa incerc pe cat posibil sa nu le arat celorlalti cat de dezamagita sunt de propria persoana.
Cu siguranta EL m-ar indemna sa fac ceea ce simt... in schimb eu ma feresc de a lua decizii - pentru ca adesea nu imbratisez decizia corecta.
As renunta, dar imi este greu... m-am obisnuit sa vizitez zilnic aceasta pagina si sa ii impartasesc ganduri stangace pe care uneori le inteleg cand le recitesc...alteori si eu ma intreb ce am vrut sa spun.

bla bla bla.... si sorina a zis ca se lasa acu vro juma de an (camasa de forta) ... eu cand iam zis ca nu poate ea batman batman si eto:D deci spor la scris in continuare
RăspundețiȘtergereMultumesc Mifo... asa ma gandeam si eu ca nu cred ca as putea, nu am voita sa ma las...cred ca am un strop de vointa sa ma storc de cuvinte si sentimente pentru a scrie - asa stangaci.
RăspundețiȘtergeremifo are dreptate.are gura aurită.eu zic să continui treaba cu blogul.poţi apela la o scurtă pauză,dacă simţi că nu mai ai un flux satisfăcător în scriere,însă spun să te gândeşti de mai multe ori până să îţi laşi blogul.la urma urmelor,e munca ta de-atâta timp.
RăspundețiȘtergereSunt multe posturi pe care incep sa le scriu si le las neterminate si nepublicate. Am o cutie serioasa de drafturi. :) De ce? Din acelasi motiv. Uneori cuvintele nu surprind nimic, uneori banalizeaza sau fura secretele emotiilor mele. Si atunci nu scriu. Dar, pe de alta parte, de mutle ori si scriu. Zilnic. Am o nevoie de a scrie, de a spune, de a transmite. Si atunci, blogul ma ajuta de minune. :) Asa ca si daca la tine e la fel, nu renunta. Daca iti prinde bine sa scrii macar din cand in cand, daca e o terapie, sau daca crezi ca le faci bine altora prin ceea ce scrii, nu renunta. :)
RăspundețiȘtergere