Trecut prezent...

De ce trecutul vine in prezent? Vine nepoftit si nu reusesc sa inchid usa cu lacatul uitarii.

E ciudat, coplesitor, surprinzator si putin agasant... nu inteleg de ce vrea sa darame tot ce ii sta in cale si sa caute prin sertarele pline de praf si sentimente uitate.

In urma dezastrului provocat de trecut, ramane o dezordine in sentimente si un gand nerostit;

Un gest ce se repeta fara un motiv concret poate oferi multe suspiciuni si banuieli;

Am invatat sa fiu precauta si sa nu gust un cub de ciocolata pana nu sunt convinsa ca intreaga ciocolata imi poate apartine.

In viata am intalnit inimi de gheata, de care am avut multa grija pentru a nu se sparge... iar atunci cand am intalnit iluziile nu am vrut sa le dau culoare, pentru a vedea cat de departe pot merge asa incolore...mi-am continuat drumul si le-am privit din umbra prestatia;

De cele mai multe ori am intalnit in drumul meu minciuna, peste care am invatat sa trec cu ochii inchisi pentru a nu vedea privirile ucigatoare ale celor ce-o practica.

Ma gandesc la faptul ca adesea am incercat sa plec si am ajuns in acelasi loc, alaturi de aceiasi oameni ce apar pe neprevazute ... nu inteleg de ce mereu dau peste acelasi cerc.

Nu stiu ce sa fac - sa trec cu vederea peste toate cele, sa rup paginile din trecut...iar cand dorul revine sa le lipesc si sa continui sa scriu cu o alta culoare, pentu a evidentia efectul trecerii timpului ?

Gandurile mele se transforma intr-o furtuna si vor ajunge intr-un neant...