Incep sa ma satur de noptile in care nu dorm aproape deloc...sau de cele in care visez urat.
Nu stiu carui fapt sa datoreaza problemele mele legate de capitolul somn, stiu doar ca vreau sa se termine cat mai repede ... sa pun capul pe perna si dimineata cand ma trezesc sa ma simt cu bateriile incarcate.
Ma gandesc cu groaza daca nu ar fi EL, cel care reuseste sa imi aduca zambetul pe buze, as fi fost vesnic morocanoasa, trista si nu as ezitat sa imi arat oboseala pricinuita de noaptile mult prea scurte;
Astazi in timp ce preparam niste prajiturele am avut o sclipire de moment. Am realizat de ce gospodinele gasesc in mai putin de doua secunde raspunsul unei probleme importante...
In timp ce se presara o lingura de sare, un praf de piper si alte minunatii de acest gen...au timp sa se gandeasca la fiecare detaliu si mintea lor functioneaza ca un motoras;
Eu sunt inca o novice in acest "sport", dar sper ca descoperirea acestui secret sa ma duca pe o treapta inalta in viitor.
Astept ca cineva sa deguste prajiturelele pe care le-am facut, sa stiu daca mai intru sau nu in bucatarie.
Dupa ce am terminat treburile culinare m-am intors la lecturat cartea pe care am descoperit-o aseara in biblioteca: "Ce mult te-am iubit"- de Zaharia Stancu.
Inceputul este suficient ca sa faca cititorul sa se gandeasca intens la ideea ca viata este scurta si trebuie sa profitam din plin de ea.
Probabil din cauza acestei carti astazi m-am gandit intens la mine si EL...asta nu inseamna ca in restul zilelor nu ma gandesc, dar parca astazi a fost mai profund...
Timpul trece si ne gaseste la fiecare pas impreuna. Sper ca batranetea sa ne daruiasca iubire asemeni celei din adolescenta - sentimentul ala ca o zi fara celalalt trece fara rost.
Mi-ar placea sa nu uit niciodata ca bucuria vine din lucruri marunte si ca o simpla cana cu ciocolata calda poate aduce zambetul pe chipul lui.
Vreau sa ne plimbam si sa pastram amintiri din fiecare loc in care pasim impreuna;
Sa facem tot ce ne dorim amandoi si sa nu fie ceva ce a trecut pe langa noi fara sa realizam...
Plansul pesonajului principal din carte a deschis in sufletul meu rani cicatrizate...mi-a amintit de persoane care au perindat prin viata, dar care au plecat mult prea devreme...
Nu stiu carui fapt sa datoreaza problemele mele legate de capitolul somn, stiu doar ca vreau sa se termine cat mai repede ... sa pun capul pe perna si dimineata cand ma trezesc sa ma simt cu bateriile incarcate.
Ma gandesc cu groaza daca nu ar fi EL, cel care reuseste sa imi aduca zambetul pe buze, as fi fost vesnic morocanoasa, trista si nu as ezitat sa imi arat oboseala pricinuita de noaptile mult prea scurte;
Astazi in timp ce preparam niste prajiturele am avut o sclipire de moment. Am realizat de ce gospodinele gasesc in mai putin de doua secunde raspunsul unei probleme importante...
In timp ce se presara o lingura de sare, un praf de piper si alte minunatii de acest gen...au timp sa se gandeasca la fiecare detaliu si mintea lor functioneaza ca un motoras;
Eu sunt inca o novice in acest "sport", dar sper ca descoperirea acestui secret sa ma duca pe o treapta inalta in viitor.
Astept ca cineva sa deguste prajiturelele pe care le-am facut, sa stiu daca mai intru sau nu in bucatarie.
Dupa ce am terminat treburile culinare m-am intors la lecturat cartea pe care am descoperit-o aseara in biblioteca: "Ce mult te-am iubit"- de Zaharia Stancu.
Inceputul este suficient ca sa faca cititorul sa se gandeasca intens la ideea ca viata este scurta si trebuie sa profitam din plin de ea.
Probabil din cauza acestei carti astazi m-am gandit intens la mine si EL...asta nu inseamna ca in restul zilelor nu ma gandesc, dar parca astazi a fost mai profund...
Timpul trece si ne gaseste la fiecare pas impreuna. Sper ca batranetea sa ne daruiasca iubire asemeni celei din adolescenta - sentimentul ala ca o zi fara celalalt trece fara rost.
Mi-ar placea sa nu uit niciodata ca bucuria vine din lucruri marunte si ca o simpla cana cu ciocolata calda poate aduce zambetul pe chipul lui.
Vreau sa ne plimbam si sa pastram amintiri din fiecare loc in care pasim impreuna;
Sa facem tot ce ne dorim amandoi si sa nu fie ceva ce a trecut pe langa noi fara sa realizam...
Plansul pesonajului principal din carte a deschis in sufletul meu rani cicatrizate...mi-a amintit de persoane care au perindat prin viata, dar care au plecat mult prea devreme...
Oare ce fel de sclipire ai avut tu? De moment de scurta durata...sau de viitor? imparti secretul prajiturilor cu mine?
RăspundețiȘtergere