Trecut de ora 23:00 - sunt singura acasa...daca pana acum imi doream acest lucru, pentru a profita de internet si alte beneficii pe care le aduce un astfel de moment, acum ma simt pierduta intr-o lume mult prea mare pentru mine;
Inima imi bate alert, mainile imi tremura, gandul se impiedica si nu mai gandesc coerent. Sunt agitata!
Nu mi-am inchipuit niciodata ca prima lor plimbare nocturna o sa fie intr-o astfel de circumstanta.
Astept sa sune telefonul si ma nelinisteste fiecare minut ce se scurge fara sa aflu vreo veste.
Imi fac o multime de ganduri negre, nu sunt capabila sa constientizez raspunsul corect...plansul ei ma agita si mai mult. Am nevoie de galagia lor!
Le multumesc mult Madalinei si jumataii mele (cunoscut sub pseudonimul - EL) caci mi-au fost alaturi in aceste clipe ucigatoare .
Ma simt ca un leu inchis...simt nevoia sa fac ceva, orice...desi fiecare colt al casei imi aminteste de nelinistea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Si totusi ai trecut cu bine peste asta. Iti propun sa darami casa si sa o faci rotunda..ca sa nu mai ai colturi la ea :D (gluma seaca) :P
RăspundețiȘtergere