Treceți la conținutul principal

Trag linie si spun:

Nici nu stiu ce as putea spune despre aceasta zi; am incercat sa imit o "gospodina desavarsita", dar nu reusesc niciodata acest lucru...am terminat treaba si acum ma resimt, oboseala nu imi da pace. Cred ca nu este bucataria in totalitate pentru mine, am nevoie de un ajutor care sa nu faca nimc special...doar sa fie prezent si sa imi vorbeasca despre orice, sa simt ca nu fac treaba mecanic.

In alta ordine de idei, oare cat de mult conteaza aspectul fizic pentru oameni? Sufletul nu are nici o valoare?
Am tot intalnit persoane care resping pentru felul in care cineva arata, nici nu acorda o sansa se cunoasca interiorul ... Adesea se pune o bariera pentru persoanele care nu au fost inzestrate de la natura cu acesta "calitate", sau mai nou, care nu isi permit sa isi confere frumusetea prin diverse metode de chirurgie si alte cele. Este normal sa respingem pe cineva pentru felul de a arata?

Am incercat sa trec peste NU-ul categoric pe care l-am spus zilele trecute si sa raspund la mesajele restante. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa bag toti oamenii in aceeasi categorie si sa ii etichetez cum imi vine mie intr-o clipa de ratacire.
M-am gandit ca si eu o sa fiu intr-o zi catalogata ca o persoana fara suflet;
Concluzionand pot spune ca nu ma costa nimic sa platesc cu aceeasi moneda → daca sunt bagata in seama si pe parcursul dicutiei nu gasesc nici un mesaj ascuns, o sa fiu politicoasa si chiar mai mult de atat...
Aveti grija cum va imbracati, caci vremea este pacalitoare...asa cum se dovedesc uneori si oamenii. In spatele unui chip bland se poate ascunde un dracusor.

Comentarii

  1. Am onoarea să fiu prima care îţi spune ceva legat de acest post. Ce onoare !

    Încep de la partea a doua , la prima parte cu bucătaria nu comentez ca de,nu mă pricep nici eu.

    Nu este normal ca oamenii din jur să respingă doar pentru aspect.
    Chiar acum câteva zile un prieten a suferit pentru că l-a respins o fată pe care o plăcea mult doar pentru că nu avea freză emo.Ţi se pare normal ? Pentru că mie categoric nu,nu înţeleg de ce trebuie să fie respins doar pentru ca nu are un breton,până la urmă ce? Iubeşte cu bretonul sau ce? Frate,am ajuns să cred că oamenii din ziua de azi nu mai au sentimente,am ajuns să mă tem de lume doar pentru că mie teamă să nu fiu respinsă. Nu am freză de emo,nici nu aş vrea,am părul creţ si uneori îl detest,nu mă accept aşa cum sunt şi dacă eu nu o fac restul oameniilor nu o vor face nici atât.Şti,până acum ceva timp credeam ca numai unii băieţi sunt fără sentimente dar au ajuns ca fetele să-mi fie mai antipatice decât băieţii,motivele cred că le cunoşti şi tu.

    Da,oamenii nu trebuie catalogaţi după aspecte,de exemplu eu consider că dacă cineva care nu mă cunoaşte mi-ar citi blogul poate ar crede că sunt puţin egoistă pentru că scriu şi vorbesc numai despre mine dar nu sunt,deobicei îmi pasă mai mult de restul decât de mine.

    Da,o să mă îmbrac bine.
    Ne auzim cât de curând,ai grijă de tine. Noapte bună >:D<.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am zis ca m-am simtit in postarea ta..dar avand in vedere ca persoana despre care mi-am permis sa comentez am avut onoarea sa o cunosc..ma voi repeta in a spune..ca ea nu a fost inzestrata nici cu creier si nici cu infatisare...e stricata si la interior si stii asta :) si in plus..nu o resping ci doar nu o sufar. Cat despre NU-ul spus categoric..m-ai dezamagit pentru ca nu ai avut taria de a sustine ceea ce ti-ai propus

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Capsa : nu, nu mi se pare normal sa il respinga pentru ca nu are o infatisare conform unui standard anume.
    Dar sunt oameni si oameni...nu avem cum sa le bagam in cap ce este bine, caci ei vor vedea mereu comportamentul lor ca fiind unul corect.

    @The obnoxious man : Nu trebuia sa te simti, ti-am mai explicat ca nu era vorba despre discutia respectiva. Iti spun mai multe cu alta ocazie. Acum prefer sa las totul cum a picat.

    Referitor la II, o parte din Nu este inca valabil, dar in cealalta parte simt ca nu trebuia sa cobor asa radical bariera, si acum o tin la jumatate...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Iarna

 Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...

Mulțumesc

Există momente în viață când cuvintele par să fie prea puține pentru a exprima recunoștința, dar azi voi încerca să pun în cuvinte o parte din ceea ce simt. Astăzi vreau să mulțumesc unui om care a fost mereu acolo pentru mine, indiferent de circumstanțe: prietenul meu. Nu sunt multe persoanele care pot înțelege cu adevărat durerea și bucuriile noastre, dar tu, prietenul meu, ai știut mereu să fii lângă mine, chiar și în cele mai dificile momente. Ai stat cu mine pe bordura străzii, în momentele în care lumea părea că se oprește în loc, ținându-mi companie. Cu o țigară în mână și fără judecăți, mi-ai ascultat poveștile, mi-ai permis să îmi plâng suferințele și, poate cel mai important, m-ai lăsat să fiu eu, fără să cer nimic în schimb. Uneori, nu trebuie să spui multe pentru a înțelege cu adevărat pe cineva. O privire, un zâmbet sau chiar un simplu gest pot înlocui o mie de cuvinte. Știu că nu am fost ușor de suportat mereu, dar tu ai avut răbdare, ai rămas acolo și ai ascultat. Mulțum...

Timp de calitate

Într-o dimineață liniștită de weekend, casa era scăldată într-o lumină blândă, ca mierea. Mama cu părul roșu se trezise prima. Își strânsese părul într-un coc dezordonat și pregătea ceaiul, când a auzit pași mici și grăbiți pe hol. — Mami, e weekend! a șoptit fetița, de parcă ar fi împărtășit un mare secret. Curând, cei doi copii erau deja plini de planuri. Fetița s-a așezat pe podea cu un caiet și a început să deseneze inimioare și povești inventate, în timp ce băiețelul încerca să ajungă la borcanul cu ciocolată, convins că weekendul trebuie să înceapă cu ceva dulce. Mama îi privea zâmbind. Nu se grăbea nicăieri. Weekendul era despre ei — despre râsete, despre încercări stângace și mici aventuri casnice. — Bine, a spus ea, prefăcându-se serioasă. Micul dejun special de weekend începe… cu ajutor de la bucătari! Copiii au izbucnit în chicote. Au amestecat, au gustat pe furiș și au făcut mai multă dezordine decât mâncare — dar nimănui nu-i păsa. După micul dejun, s-au...

9luni

Timpul trece si nu reusesc sa ma adun sa scriu despre viata de mama, despre piticul meu mic. Astazi s-au implinit 9 luni de cand l-am cunoscut si l-am imbratisat prima data. S-au strans atatea sentimente frumoase chiar daca a existat perioada "pandemiei" in lume... o sa ii explic si lui cum a fost perioada asta de izolare voluntara. De maine, o sa iesim la plimbare. O sa ne recapatam activitatile si linistea. Vroiam sa povestesc despre toate momentele in care am fost dezamagita de mine ca nu sunt o mama buna, ca nu am facut suficiente pentru copilul meu.... dar... astazi ma simt realizata si cred ca am facut tot ce a tinut de mine. Nu ma compar cu alte persoane, nu fac intrecere cu nimeni... sunt doar mama copilului meu si atat. Iubesc sentimentul asta ... ador sa il tin de mana si sa il pup pe obrajii lui rotunzi. Perfectiunea mea... cel mai dulce preparat al meu!

Despre trecut

Am ajuns să cred că nimic nu apare întâmplător în viața mea. Oamenii, întâmplările, chiar și despărțirile vin exact atunci când sunt pregătită să le înțeleg. Persoana potrivită la momentul potrivit nu este mereu cea care rămâne, ci cea care mă învață ceva esențial despre mine. Uneori vine ca o alinare, alteori ca o provocare, dar aproape niciodată ca o coincidență. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a împins puțin mai sus. Nu a fost mereu o urcare lină. Au fost momente în care am simțit că urc pe stâncă, cu mâinile goale și genunchii tremurând. Dar tocmai acele momente m-au învățat să respir mai adânc, să privesc mai departe și să nu-mi fie frică de înălțimi. Culmile nu sunt doar despre reușite, ci despre claritatea pe care o capeți când privești înapoi și înțelegi drumul. Mă întreb uneori „ce-ar fi fost dacă”. Dacă aș fi spus ce simțeam. Dacă aș fi avut mai mult curaj. Dacă nu aș fi plecat sau dacă aș fi plecat mai devreme. Aceste gânduri nu mă mai sperie. Le privesc ca pe...

Ninge peste gânduri

Ninge ca și cum cerul ar vrea să învețe lumea să tacă. Fulgii cad moi peste lucruri și le rotunjesc marginile, le ascund oboseala, le îmbracă într-o frumusețe care nu e a lor — doar împrumutată. Sub alb, realitatea rămâne aceeași, dar pentru o clipă pare mai ușor de privit. Așa fac și eu cu unele adevăruri din mine. Las liniștea să se așeze peste ce doare, peste gânduri pe care nu vreau să le ating prea tare. Le acopăr cu zâmbete cuminți, cu explicații blânde, cu răbdare. Și pentru o vreme, totul pare în ordine. Ca un peisaj perfect după ninsoare — frumos, dar fragil la prima atingere. Și acolo, sub stratul acesta alb, e dorul meu de tine. Nu te-am pierdut dintr-odată. A fost mai degrabă o depărtare care a crescut în șoaptă. Mesaje care au devenit mai rare, momente care nu s-au mai potrivit, tăceri care au început să țină loc de prezență. Nimic dramatic — doar o distanță care s-a așezat între noi, strat peste strat, până când mi-am dat seama că te caut mai mult în amintiri decât în pre...

Sunt aici

Dragul meu, Îmi spui că mă iubești atunci când te întreb… și totuși uneori simt că vorbele tale nu găsesc drumul până la mine. Aș vrea să-mi arăți, nu doar să-mi răspunzi. Aș vrea să te văd privindu-mă cu adevărat, nu doar trecând pe lângă mine ca și cum lumea noastră ar putea exista fără atingeri, fără gesturi, fără certitudini. Te rog să mă vezi. Să mă simți.Să mă alegi. Uneori ai impresia că îmi este suficient să știu că ai ochi doar pentru mine… dar eu tânjesc după mai mult. Tânjesc după felul în care m-ai putea ține aproape, după gesturile care spun „te iubesc” fără să fie nevoie să le cer, după momentele în care îmi arăți că sunt a ta. Nu vreau doar cuvinte, iubirea mea. Vreau prezența ta, liniștea ta, atingerea ta, felul în care ai putea să-mi spui totul fără să rostești nimic. Eu sunt aici. Tu mă vezi?

Calvar

"Ce tare iti bate inima" - e tot ce am putut sa spun. Nici nu mai stiu daca ma doare sau ma enerveaza situatia. In minte aud toate cuvintele, e o galagie greu de descris in cuvinte... vreau un strop de liniste; As pleca pe afara, sa ma plimb doar eu cu mine. Nu vreau sa iau cu mine balamucul acesta. Nu vreau sa dau dreptate nimanui. Nu ma gandesc la mine, ci la ceilalti. Cet este ca nu inteleg nimic, si ma doare tot.

Sport

A trecut luna ianuarie, luna schimbarilor cum imi place sa cred. Mi-am propus sa fac mult sport , asta am si facut desi stiu ca puteam mai mult...dar macar inceputul suna promitator. Nu am slabit in kilograme mult, insa vizibil incep sa ma conturez; Sunt ca un copil entuziasmat de orice modificare.

Sentimente

Iubesc si sunt iubita. Simt si ofer. Gandesc si primesc. Totul in jurul meu este pastelat si frumos conturat. Am ajuns acolo unde visam acum ceva vreme; Nu stiu daca insistentele mele rugaciuni au facut aceasta minune sau poate optimismul pe care l-am redescoperit dupa multe lacrimi varsate. Cert este ca sunt bine si situatia se imbunatateste. Inima mea este fericita si simt ca iubesc mai mult ca oricand. Am un loc de munca si timp pentru mine si pasiunile mele... nu puteam sa imi doresc nimic mai mult de atat. Zi de zi ii multumesc Celui de Sus pentru tot binele pe care mi-l face.