Inteleg si nu prea...Saptamana asta am iesit cu doua dintre "amice", ele mi-au fost confidente si as fi fost in stare sa mut muntii din loc, sa ma cert cu cei ce le raneau, mai bine zis - as fi facut orice sa le aduc un zambet pe chip.
Dar de aproximativ un an, lucrurile s-au schimbat...am ramas niste cunostiinte care ne vorbim atunci cand ne intalnim, nu ne suparam daca trec saptamani bune si nu auzim nimic una despre cealalta. Dar atunci cand ajungem sa ne vedem apare o chimie, ceva ce ne aproprie si ne permite sa vorbim subiecte ce ne macina, ca si cum am face lucrurile astea mereu;
Nu pot spune ca ma bucur sau nu cand aud ca nu le merge bine, dar pot spune cu mana pe inima ca sunt mandra de cel ce m-a invatat sa suport cu stoicism toate ifosele celor ce ma raneau si sa ma indepartez de grupurile in care nu ma simteam bine.
Poate ca nu intelegeam la inceput, si mi se parea insuportabil sa stau in casa fara sa ies cu persoanele cu care pana atunci imi petreceam timpul si in fata carora plangeam din cauza frazelor rautacioase pe care mi le aruncau in fata.
Acum dupa mult timp, mi-am dat seama ca acest grup daca este impartit in persoane individuale, poate sa reprezinte mai mult decat o faceau o gramada de ganduri si pareri la o lalta.
Sunt independenta de amici-prieteni si ma simt bine asa.
cel mai probabil nu mai aveti aceleasi interese comune cum ar fi scoala, liceul ori universitatea... :) Inveti ca prietenii nu exista
RăspundețiȘtergereAceeasi intamplare am avut si eu.M-am certat cu una din cele mai bune prietene la inceputul acestui an. cu aceasta prietena buna sunt si colega de clasa la scoala. dupa cearta de la inceputul anului, rel.de prietenie s-a transformat doar in rel.de colegialitate. [poate nici aia]. In fine...toata vara/vacanta vorbeam decat cand ne intalneam prin oras...intamplator deseori.
RăspundețiȘtergereAcum ca am inceput scoala observ ca rel. de prietenie incepe sa revina din nou, dar se observa ca nu mai e cum era.
Toate aceste certuri cu prietenii si pe mine au inceput sa ma lase un pic rece, sa fiu indiferenta si sa trec cu usurinta acum peste ele. In trecut plangeam si sufeream mult la pierderea unui asa zis prieten.
Imi place articolul tau. Poate pentru ca e vorba si de un subiect pe care eu il adopt mai mereu si imi place sa vorbesc despre el.
:*
La ce au ajuns amicele tale acum...stii bine ca ti-am spus ca nu merita nici sa te uiti la ele. Sunt jalnice si nu am ce comenta mai mult despre asta.
RăspundețiȘtergere