Soare de octombrie

Ochii tai care nu vin

Pentru mine sunt un chin.

Un chin ce nu rasplateste,

Inima ce te iubeste

Parul tau in vant s-alina

Peste fruntea cea senina,

Umbrind culoarea buzelor

Teama mea, a viselor.

Ochii mei ce te iubesc,

Intr-ai tai se oglindesc,

Cand din brate unduiesc

Iti cuprind corpul ceresc.

Parul meu flutura-n vant

Cand aude un cuvant,

Un cuvant ce il rosteste,

Baiatul ce ma iubeste.

S-a dus si septembrie, aceasta luna pe care o consider de tranzitie intre cald si frig.
E asa frumos afara...mi-ar placea sa ne plimbam impreuna in parc, sa vezi fericirea de pe chipul meu si sa-mi vorbesti despre nimic si totusi ceva.
Sa-ti arat frunzele uscate si sa-ti povestesc cat de mult mi-as fi dorit sa fiu ca o floare, care isi pastreaza frumusetea inca de cand este bobocel pana cand imbatraneste, se ofileste si moare.
Sau poate sa fiu o frunza ruginie,care a cazut din pom trecuta de vreme si la primavara imbraca haine verzi si o sa zambeasca in razele soarelui plapand, ascultand povestile celor ce trec pe langa ea.
Sa rad copilareste, asa cum iti place tie...sa nu ma mai opresc - sa ma doara obrajii de atata ras.
Sa-ti privesc ochii verzi si sa te ciufulesc!
Cu siguranta aceste dorinte nu se vor indeplini astazi, dar cat de curand o sa fi langa mine si o sa ma lasi sa imi fac aceste pofte nebunesti!

P.S. Felicitari nesuferitule :*