[Nu am ajuns astazi in parc, am ramas restanta si cu "povestea vietii mele" si mi-am dat seama ca acest capitol are legatura cu destinatie pe care mi-o doream sa o vizitez..]
Pe data de 28 februarie 2009 a fost ultimul examen de pe primul semestru...din punctul meu de vedere era cel mai greu... din aceasta cauza aveam nevoie de suport moral.
M-am vaitat la persoanele carora credeam ca le pasa de mine, rugandu-le mai in gluma mai in serios sa mearga cu mine la facultate pentru a ma incuraja...si dupa ce termin sa mergem undeva sa savuram o ciocolata calda sau sa facem ceva placut.
Dar totul a fost in zadar, nici o prietena nu isi putea rupe din timpul liber pentru a il imparti cu mine, incepusem sa ma resemnez cu gandul ca o sa ma duc singura si oricare ar fi rezultatul o sa ma intorc direct acasa (la depou) ca dupa fiecare examen...
La cele auzite, EL nu a putut sa ramana indiferent, imi mai propusese de cateva ori sa imi fie alaturi, dar eu nu acceptam, simteam ca relatia noastra de prietenie trebuie sa ramana la stagiul de prietenie virtuala si nimic mai mult;
Intr-un final am hotarat sa accept intalnirea alaturi de EL...cu conditia sa mergem in Cismigiu dupa examen.
Ne-am vazut, am vorbit putin dupa care l-am lasat sa ma astepte sa termin de sustinut examenul... Dupa minute de asteptare am terminat si m-am dus la locul unde il lasasem si desi nu eram multumita de rezultatul examenului m-am dus si l-am imbratisat (era prima imbratisare, nu se astepta sa fac acest lucru...la drept vorbind nici eu nu stiu de ce am reactionat asa...dar imi amintesc ca mi-a placut :-$ ).
Am purces catre locul stabilit si in tot acest timp am pastrat o distanta intre noi, o distanta fizica caci vorbeam despre multe lucruri ca si cum ne cunosteam de-o viata...desi era doar a 4-a intalnire a noastra.
Am ajuns in parc, era un decor minunat: soare, pomi infloriti, copii care radeau zgomotos, flori, dar si un pic frig.
Plimbandu-ne am ajuns intr-un loc putin mai umbrit unde am simtit ca degetele de la maini erau sloi...si foarte rosii. EL ca un baiat dragut, s-a oferit sa mi le incalzeasca...dar pentru asta a fost nevoie de o apropiere corp la corp (daca o pot numi asa). Mi-a luat mainile in ale lui si am simtit cum caldura corpului sau imi incalzeste repede degetele.
Am tecut peste moment destul de repede, am ramas cu mainile impreunate...dupa cateva minute ma intreaba timid daca ma supar ca ma tine de mana. Eu zambind si putin surprinsa de aceasta intrebare, i-am spus ca nu si am continuat drumul.
Mi-a cumparat flori (pe care nu le mai am, desi le pusesem la presat).
Am hotarat ca este timpul sa merg acasa. M-a condus pana la metrou si aici intervine un moment ce m-a lasat putin cu gandul departe...Ma asteptam sa coboare pe peron si sa stea alaturi de mine pana vine metroul (chiar daca era vorba doar de 5-10 min).
[Dupa ceva timp mi-a povestit de ce nu a facut acest lucru...si ii dau castig de cauza.
Ii era greu sa ma vada plecand...mai ales ca ma vedea ca pe o iubire imposibila. Stia ca eu nu voi ramane decat prietena la care va visa mereu si pe care nu o va avea niciodata [s-a inselat aici, caci am cedat intr-un final] ].
O zi de primavara in care l-am certat pentru prima data...nu stiu daca aveam acest drept, dar simteam ca adevarul este de partea mea si ca ma va intelege.
Daca atunci nu i-am spus, ii voi spune acum... :"Iti sta bine in tricoul alb cu dungi rosii, te face sa pari mai copil, iti demasca latura de maturitate";
"to be continued..."
Pe data de 28 februarie 2009 a fost ultimul examen de pe primul semestru...din punctul meu de vedere era cel mai greu... din aceasta cauza aveam nevoie de suport moral.
M-am vaitat la persoanele carora credeam ca le pasa de mine, rugandu-le mai in gluma mai in serios sa mearga cu mine la facultate pentru a ma incuraja...si dupa ce termin sa mergem undeva sa savuram o ciocolata calda sau sa facem ceva placut.
Dar totul a fost in zadar, nici o prietena nu isi putea rupe din timpul liber pentru a il imparti cu mine, incepusem sa ma resemnez cu gandul ca o sa ma duc singura si oricare ar fi rezultatul o sa ma intorc direct acasa (la depou) ca dupa fiecare examen...
La cele auzite, EL nu a putut sa ramana indiferent, imi mai propusese de cateva ori sa imi fie alaturi, dar eu nu acceptam, simteam ca relatia noastra de prietenie trebuie sa ramana la stagiul de prietenie virtuala si nimic mai mult;
Intr-un final am hotarat sa accept intalnirea alaturi de EL...cu conditia sa mergem in Cismigiu dupa examen.
Ne-am vazut, am vorbit putin dupa care l-am lasat sa ma astepte sa termin de sustinut examenul... Dupa minute de asteptare am terminat si m-am dus la locul unde il lasasem si desi nu eram multumita de rezultatul examenului m-am dus si l-am imbratisat (era prima imbratisare, nu se astepta sa fac acest lucru...la drept vorbind nici eu nu stiu de ce am reactionat asa...dar imi amintesc ca mi-a placut :-$ ).
Am purces catre locul stabilit si in tot acest timp am pastrat o distanta intre noi, o distanta fizica caci vorbeam despre multe lucruri ca si cum ne cunosteam de-o viata...desi era doar a 4-a intalnire a noastra.
Am ajuns in parc, era un decor minunat: soare, pomi infloriti, copii care radeau zgomotos, flori, dar si un pic frig.
Plimbandu-ne am ajuns intr-un loc putin mai umbrit unde am simtit ca degetele de la maini erau sloi...si foarte rosii. EL ca un baiat dragut, s-a oferit sa mi le incalzeasca...dar pentru asta a fost nevoie de o apropiere corp la corp (daca o pot numi asa). Mi-a luat mainile in ale lui si am simtit cum caldura corpului sau imi incalzeste repede degetele.
Am tecut peste moment destul de repede, am ramas cu mainile impreunate...dupa cateva minute ma intreaba timid daca ma supar ca ma tine de mana. Eu zambind si putin surprinsa de aceasta intrebare, i-am spus ca nu si am continuat drumul.
Mi-a cumparat flori (pe care nu le mai am, desi le pusesem la presat).
Am hotarat ca este timpul sa merg acasa. M-a condus pana la metrou si aici intervine un moment ce m-a lasat putin cu gandul departe...Ma asteptam sa coboare pe peron si sa stea alaturi de mine pana vine metroul (chiar daca era vorba doar de 5-10 min).
[Dupa ceva timp mi-a povestit de ce nu a facut acest lucru...si ii dau castig de cauza.
Ii era greu sa ma vada plecand...mai ales ca ma vedea ca pe o iubire imposibila. Stia ca eu nu voi ramane decat prietena la care va visa mereu si pe care nu o va avea niciodata [s-a inselat aici, caci am cedat intr-un final] ].
O zi de primavara in care l-am certat pentru prima data...nu stiu daca aveam acest drept, dar simteam ca adevarul este de partea mea si ca ma va intelege.
Daca atunci nu i-am spus, ii voi spune acum... :"Iti sta bine in tricoul alb cu dungi rosii, te face sa pari mai copil, iti demasca latura de maturitate";
"to be continued..."
frumos capitol din viata ta. mi-a dat de inteles ca viata ta este una buna si ca esti fericita. ma faci sa ma gandesc la micile atingeri ale iubitei mele si ca eu nici acest lucru nu il apreciez. scuze inca odata pentru acel incident.
RăspundețiȘtergereEşti un geniu,ţi-am spus?
RăspundețiȘtergereFoarte frumos, nu cred ca am citit ceva mai frumos.
Daca nu scri mai des chiar daca deja o fac o sa ai necazuri cu mine !
@ Claudiu: Viata mea din prezent este mult mai minutata fata de ceea ce scriu in "povestea vietii mele". Acolo e dabea inceputul unei frumoase povesti de iubire;
RăspundețiȘtergereAtunci te indemn sa apreciezi fiecare clipa petrecuta alaturi de Lizuca si sa fiatent la detalii caci ele fac esenta.
@Capsa: :)) M-ai facut sa rad.
Multumesc!
Sincer, sunt curioasa care sunt metodele de "persecutie" :D
Incerc sa scriu mai des
Nu vrei sa sti,iti spun eu :>
RăspundețiȘtergereGata. Am inteles :D nu ma pun cu tine ca mananc bataita :)).
RăspundețiȘtergereDin aceste capitole ar trebui sa iti faci o carte; Si ti-am mai zis eu asta dar tu "batman" la mine :p. Ai fost si esti o dulce ca intotdeauna. Macar in ziua asta am fost impreuna si am petrecut-o oricat de urata a fost amandoi.
RăspundețiȘtergereNu cred să fi citit vreodată o poveste de dragoste adevărată care să fie trăită cu atât de multă intensitate. Într-adevăr, atenţia ta la micile detalii o fac specială şi ne fac pe noi, cei care citim, să vrem să aflăm mai mult.
RăspundețiȘtergereMultumesc Deny!
RăspundețiȘtergere