Astazi vreau sa vorbesc despre acesti "ochii ai dracului" cum sunt supra numiti banii...
Pe mine personal nu ma deranjeaza daca nu ii am in cantitati mari, caci am fost crescuta sa ma multumesc cu lucruri nu foarte scumpe si sa nu poftesc la bunul altuia.
Imi amintesc cat ma mai cicalea mama atunci cand mergeam la magazin si ma intreba ce sa ne cumpere (mie si fratilor mei) ... si eu spuneam adesea "nimic" sau taceam din gura. Cu siguranta nu stiam valoarea banilor dar in inconstienta mea faceam un lucru bun.
Daca copilaria mea se desfasura in aceasta perioada nu stiu daca as mai reactiona la fel...poate as deveni unul dintre copii care cer imposibilul parintilor...si care isi doresc mereu lucruri scumpe.
Un exemplu care ma lasa de fiecare data cu un gust amar este atunci cand parintii se chinuie sa le ofere odraslelor cele necesare sa se duca la scoala, sa aibe ce manca si cele necesare....dar copilul incepe sa tipe si sa urle ca vrea X telefon mobil sau ma stiu eu ce porcarie.
Ma gandesc si la societatea asta care discrimineaza oamenii din cauza pozitiei sociale.
Un citat spus de catre Jacinto Benavente spunea ca :"Banii nu ne pot face fericiti, dar ne pot consola atunci cand nu suntem".
Eu sunt de parere ca putem fi fericiti si fara nenorocirile astea de hartii colorate ce au holograme...trebuie sa pretuim clipa in care ne simtim bine, fie ca este vorba de gratuitul soare ce ne inunda camera dimineata, de zambetul adus din pricina unui peisaj frumos...de rasetul unui copil sau de orice alta chichita.
(am spus astea in conditia in care nu exista o jumatate sau un prieten care sa te faca fericit...in cazul meu pot adauga...fericirea gratuita pe care o am atunci cand imi zambeste EL, de frumosul gest cand imi daruieste flori, de momentele in care radem ca nebunii si visam cu ochii deschisi sau orice alta clipa alaturi de EL ma poate face imediat fericita).
Banii ne rup sufletul in mii de bucati si pe cei slabi reusesc sa ii duca in starea de a face o nebunie amara. Ne calca visele in picioare. Resusesc sa destrame familii...
...da, trebuie sa spun ca fara ei nu am putea traii caci facturile, mancarea si viata ...totul costa.
Ma contrazic singura se pare...ajung sa cred ca avem nevoie de ei...cat sa supravietuim modest. Cu cat vom avea mai multi cu atat nu ne vor ajunge...nu?
Pe mine personal nu ma deranjeaza daca nu ii am in cantitati mari, caci am fost crescuta sa ma multumesc cu lucruri nu foarte scumpe si sa nu poftesc la bunul altuia.
Imi amintesc cat ma mai cicalea mama atunci cand mergeam la magazin si ma intreba ce sa ne cumpere (mie si fratilor mei) ... si eu spuneam adesea "nimic" sau taceam din gura. Cu siguranta nu stiam valoarea banilor dar in inconstienta mea faceam un lucru bun.
Daca copilaria mea se desfasura in aceasta perioada nu stiu daca as mai reactiona la fel...poate as deveni unul dintre copii care cer imposibilul parintilor...si care isi doresc mereu lucruri scumpe.
Un exemplu care ma lasa de fiecare data cu un gust amar este atunci cand parintii se chinuie sa le ofere odraslelor cele necesare sa se duca la scoala, sa aibe ce manca si cele necesare....dar copilul incepe sa tipe si sa urle ca vrea X telefon mobil sau ma stiu eu ce porcarie.
Ma gandesc si la societatea asta care discrimineaza oamenii din cauza pozitiei sociale.
Un citat spus de catre Jacinto Benavente spunea ca :"Banii nu ne pot face fericiti, dar ne pot consola atunci cand nu suntem".
Eu sunt de parere ca putem fi fericiti si fara nenorocirile astea de hartii colorate ce au holograme...trebuie sa pretuim clipa in care ne simtim bine, fie ca este vorba de gratuitul soare ce ne inunda camera dimineata, de zambetul adus din pricina unui peisaj frumos...de rasetul unui copil sau de orice alta chichita.
(am spus astea in conditia in care nu exista o jumatate sau un prieten care sa te faca fericit...in cazul meu pot adauga...fericirea gratuita pe care o am atunci cand imi zambeste EL, de frumosul gest cand imi daruieste flori, de momentele in care radem ca nebunii si visam cu ochii deschisi sau orice alta clipa alaturi de EL ma poate face imediat fericita).
Banii ne rup sufletul in mii de bucati si pe cei slabi reusesc sa ii duca in starea de a face o nebunie amara. Ne calca visele in picioare. Resusesc sa destrame familii......da, trebuie sa spun ca fara ei nu am putea traii caci facturile, mancarea si viata ...totul costa.
Ma contrazic singura se pare...ajung sa cred ca avem nevoie de ei...cat sa supravietuim modest. Cu cat vom avea mai multi cu atat nu ne vor ajunge...nu?
Si totusi fara bani nu supravietuiesti. Daca iti asiguri strictul necesar incat sa acoperi cheltuielile casnice si sa iti poti permite un mic moft din cand in cand eu zic ca e suficient. Si oricum ar fi...ne descurcam noi
RăspundețiȘtergeresi ca tot a venit vorba de Tudor Musatescu...avea el o carte,singura de la el pe care o am(Fiecare cu parerea lui).
RăspundețiȘtergerebanii nu cumpara fericirea.de acord.nu fericirea suprema.dar drumul catre fericirile mici ei le paveaza.