Și totuși, în câteva secunde, parcă s-a întors tot ce încercasem să pun deoparte. Toate amintirile, toate lucrurile nespuse, toate întrebările la care nu am găsit niciodată un răspuns. M-am uitat la tine și mi-am dat seama cât de puțin trebuie uneori ca să simți din nou ceva ce credeai că ai uitați.
Nu știu ce ai simțit tu. Poate pentru tine a fost doar o revedere, un moment oarebcare. Pentru mine, însă, a fost ca și cum timpul s-a oprit pentru câteva clipe și mi-a amintit că unele persoane nu pleacă niciodată cu adevărat din suflet.
Aș fi vrut să spun atât de multe. Să te întreb dacă și tu ai simțit golul, dacă și tu te-ai mai gândit vreodată la noi, la tot ce a fost și la tot ce ar fi putut să fie. Dar am tăcut. Poate de teamă să nu aflu răspunsul. Poate pentru că uneori e mai ușor să păstrezi o întrebare în suflet decât să primești un răspuns care te poate răni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: