Astazi mi-am revenit din letargie. Am facut cateva activitat pe care mi le propusesem si am deschis lista dorintelor pentru viitor.
Stiu ca toata magia sta in puterile mele, daca eu nu fac nimic... nimeni nu o sa faca in locul meu.
Trebuie sa ma mobilizez si sa termin tot ce mi-am propus. Vara este scurta si pana la anu' nu o sa mai ma bucur de atatea zile libere consecutiv.
Ravnesc la un loc de munca stabil si "normal", insa ceva ma face sa imi fie teama sa pasesc dincolo de zona mea de confort.
Undeva in interiorul meu inca ma simt un copil ce are nevoie de afectiune si icurajare pentru ceea ce face. Imi este greu sa calc pe langa linie, am nevoie de sprijin.
Stiu ca nu voi face nimic maret pana cand nu mi se vor inchide toate portitele aici.
miercuri, august 16, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: