Dupa mult timp pielea mea simte ca traieste, simt adierea cum ma imbratiseaza si sufletul imi tresare de bucurie. Ador astfel de zile in care pot sa respir in voie, sa ma plimb sau pur si simplu sa stau pe loc fara sa simt siroaie de apa cum curg de pe mine.
Am profitat de aceasta zi minunata si am mers impreuna cu Mister itr-un parc drag sufletului nostru si ne-am intins pe paturica si ne-am odihnit .
Trebuie sa recunosc, am pus in tema ideea de a avea un bebe pe care sa-l anuntam inainte de sarbatorile de Craciun, ii surade... doar ca inainte de toate trebuie sa urmam alte etape firesti in viata.
Mai am un strop de rabdare, probabil pana in octombrie.....dupa care incep sa fiu tematoare si acum trebuie sa fiu sincera cu mine, ma cred in stare sa pun piciorul in prag asa cum am amenintat.
E bizar cum pana si eu stiu ca orice Rai poate avea si o poarta spre lumea rea ce ma simt uneori nevoita sa o deschid.
duminică, august 20, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trecut - prezent
În ultimele zile m-am surprins într-un loc în care nu credeam că voi ajunge atât de curând. După luni în care am trecut prin furie, dezamăg...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: