Am dulce-gatit un tort de morcovi cu crema mascarpone. Sunt atat de fericita cand intru in bucatarie, simt ca tot universul este mandru de mine si ma ajuta sa ma simt in elementul meu.
De cand am aflat de boala tatalui meu, nu am mai gatit intens, am evitat pe cat posibil sa folosesc faina alba, zaharul si smatnata pentru gatit.
Ma gandeam sa ma axez pe partea de dulciuri vegane, insa trebuie sa fiu sincera cu mine... nimic nu se compara cu o prajitura cu nuca de cocos sau crema de vanilie.
P.s. cand eram mica imi era frica de ideea de a face mancare pentru intreaga familie... insa de cand mama este bolnava am invatat sa gatesc ciorbe si diverse mancaruri pe gustul familiei. Sunt mandra de reusita mea si mai ales de faptul ca seara ajung sa pun capul pe perna multumita de evolutia mea ca om.
marți, august 22, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: