Povestea unui suflet

Matinala trezirea, dar placuta - am avut parte de o zi speciala, demna de povestit. Poate ca nu o sa folosesc cele mai potrivite cuvinte, insa in sufletul meu simt cu intensitate aceasta zi. Uneori expreia "tot raul spre bine" este atat de adevarata incat nu iti ramane decat sa te bucuri de dominoul provocat dupa un moment de neatentie;  Datorita conjuncturii am mers cu transportul in comun dupa mult timp. A fost ca o intoarcere in timp pentru mine, mi-am amintit de perioada facultatii. Priveam lacoma in jurul meu si in minte mi e derulau povesti adolescentine; Am zambit mult, am ras, m-am copilarit, am construit amintiri, am imortalizat momente, am insemnat inca o vizita pe harta....

Octombrie  este o luna ce aduce multe inceputuri... am visat mult si se pare ca visele devin realitate. Mult a fost, putin mai este ... acum totul pare mai greu de stapanit, parca nu mai am rabdare sa aud tic-tacul cum se sfarseste. Vreau sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca undeva, nu foarte departe timpul se dilata si zboara plin de culoare.  Astazi ma simt asemeni unui copil ce il asteapta pe mos Craciun sa soseasca cu sacul plin de cadouri, poate ca sunt un copil mai intelegator, nu i-am cerut mult mosului si nici nu vreau sa imi ofere ceva ce nu merit. Stiu ca am fost o luptatoare si am acceptat situatia mai mult decat imi putea uneori sufletul sa suporte, dar mereu am avut in inima o dorinta si asta m-a facut sa devin cine sunt acum. Chiar daca m-am simtit intr-o jungla plina de hiene, totul s-a terminat...acum pot sa zambesc cu sufletul si sa ma gandesc intens la zilele tomnatice ce imi bat la fereastra. Sa imi pun in constructie fotografiile la care am visat...sa ...

Septembrie - luni . Melancolia de toamna ma cuprinde. Incerc sa nu arat cat de mult as vrea sa imi strig sentimentele si sa le pun pe hartie...sa le pastrez ca pe o poveste ce n-a fost citita.

Am avut parte de o dimineata speciala, nici nu imi amintesc cand am avut ultima data parte de o despartire atat de tarzie de pilota primitoare, patul moale si plusul nelipsit folosit drept perna in diminetile lenese. Priveam pe geam cum razele soarelui s-au "imbracat" in haine de toamna si nu mai bat cu caldura, ci doar mangaie suav trupul meu amortit. Este timpul sa ma intind, sa imi dezmortesc trupul si sa ma apuc de treaba. Ma simt energica si vesela. Am aprins laptopul si am dat play melodiilor din playlist. Dansez cu aspiratorul, carpa de praf este pe ritmul muzicii... iar eu zambesc larg. Sunt fericita. Simt ca viata mea este intr-un ritm alert, insa undeva in sufletul meu ma simt linistita si pot sa imi ascult inima cum bate cu putere. Chiar daca mi se intampla tot mai des sa imi amintesc de trecut, de ceea ce m-a ranit sau pur si simplu mi-a bulversat viata...nu ma las doborata si nici prada gandurilor. Am depasit lupte grele, am indurat despartiri la care nu ma ...

Se apropie cu pasi repezi nunta. Am trect prin atatea stari, de la entuziasm, la indiferenta, la stres, la nepasare si acum sunt in pragul confuz. Trebuia sa ma hotarasc daca a fac o investitie in rochia ce mi-a furat ratinea. Era asa speciala. black  dress... cu aplicatii fluture, totul era magic. Acum sunt in stagiul de gandire si analizare a situatiei.... Cand vine vorba despre mine ssunt o zgarcita. As fi in stare sa pun si doua lacate pe venit. Nu spun ca eu cheltuiesc pe mizilicuri, insa banii i-am aruncat in dreapta si stanga pentru realizarea uneor dorinte ce aduc zambete de moment celor de langa mine. Sunt confuza, as vrea sa ma duc la magazin acum..sa probez si a imi achizitionez daca imi ia privirea si imi transmite emotie...dar in acelasi timp ma gandesc ca este doar o nunta pt are mi-am luat deja tinuta si nu trebuie sa etapez/

In ultima perioada nu am mai privit spre trecut... am incercat sa imi plasez puncte in viitor pe care sa le urmez. Am vrut sa imi mentin un program, sa am o viata activa si sa nu ma las prada trecutului. Nu sunt perfecta si nici nu am tot ce imi doresc, insa lupt sa imi construiesc ceea ce visez si imi lipseste. Pasi mici, siguri si colorati... purced spre ziua de maine, spre viitor; Am momente in care as pune stop agitatiei si as lua un loc in mijlocul intersectiei sa privesc in detaliu ce se intampla cu cei din jurul meu, cu oamenii care au insemnat mult in viata mea si pe care i-am pierdut sau poate ca i-am indepartat din diverse motive. As vrea uneori sa ii am langa mine, sa le vorbesc si sa le explic cat de mult au insemnat pentru mine si sa le multumesc pentru timpul ce mi l-au acordat... dar viata nu este ca in filme. Ce-i pierdut, se pote recastiga, dar niciodata plasturele nu o sa refaca rana... asa ca imi acord timpul pe are il am oamenilor deosebiti pe care ii am acum al...

Toamna vine cu pasi repezi. O ador de fiecare data mai mult. Imi place sa privesc coloristica naturii, sa ma plimb alaturi de iubitul meu admirand impreuna peisajele ireal de frumoase... sa fac fotografii pe care sa le inramez in amintirea sufletului. Sentimentul de libertate si evadare ma cuprinde. As alerga pe frunzele ce incep sa se transforme in patura. Mirosul de toamna este greu de descris in cuvinte, dar il simt acum...il aduce adierea blanta a vantului. Am atatea in minte, vreau sa ma bucur de fiecare minut si sa realizez cat mai multe activitati. Stiu ca timpul preseaza, dar vreau sa imi gasesc si minute de care sa ma bucur de liniste si odihna, sa las agitatia in spatele usii. Maine este ziua cea mare! Gata cu fotosinteza, ma arunc in pat la odihna!

Ma simt obosita, am incercat sa imi intind limitele la maxim...sa fac tot ce mi-am propus si peste asta. Nu am avut mult timp pentru mine, insa putinele minute pe care le-am furat, mi-am dorit sa fie magice. Descopar pe zi ce trece ca omul de langa mine este foarte special si inca reuseste sa ma surprinda cu bunatatea, daruirea si minutiozitatea lui. Il ador! Este omul pentru care am luptat sa raman aici, si nu regret nimic din tot ceea ce am facut. A trecut un an de la perioada in care imi era teama ca il pierd... acum sunt mai sigura ca niciodata ca o sa il imbratisez pana la adanci batraneti. Ne-am propus sa ne serbam aniversarea putin mai devreme... asa ca mintea mea zboara catre el si mica surpriza pe care vreau sa o pregatesc.

Timpul le rezolva pe toate. I-am acordat "timpului timp" si se pare ca a reusit sa ma ajute. Deja numar zilele pana la data in care o a ajung acolo de unde am plecat. Nu stiu daca este cea mai inteleapta mutare, insa este schimbarea pe care o cautam dintr-un punct de vedere - cel mai bun prieten al meu. Am fost dezamagita de reactia oameniilor la aflarea vestii, s-au comportat ca si cum dezertam. Am incercat sa nu le arat ca ma ranesc, dar zambetul imi disparea cum minutele treceau. Sunt fericita ca timpul meu liber o sa fie iar conturat ca pe vremuri. Nu mi-am dorit sa fac altceva, visam doar la trecutul meu linistit. Sper ca acum sa reusesc sa fac anumite excapade si sa ma bucur de timpul insorit ce imi bate la fereastra,

Sunt fericita, radiez si eman o stare de entuziasm. Nu stiu cu certitudine care sunt motivele, insa sunt convinsa ca toate bucatelele ce mi-au adus zambet pe chip, acum se transforma intr-un bloc de fericire si eu nu las sa treaca asta neobservat. Imi era dor sa ma uit in oglinda si sa regasesc chipul cald si zambitor. Ma simt de parca nu as fi eu in corpul meu...o straina locuieste acum aici si as vrea sa nu mai plece. Chiar daca este tarziu si ma asteapta multe zile de munca, nu imi este teama...am invatat ca pot sa ma descurc si ca "totul o a fie bine". Ma acomodez pentru ceea ce urmeaza. Pe zi ce trece am convingerea ca o sa reusesc si o sa ma intorc acolo unde imi era locul, acolo de unde am plecat la drum in urma cu un an. Nu stiu ce anume este in comportamentul meu, insa tot mai de observ ca intr-un colectiv tiu sa ma fac apreciata si placuta... nu ma laud, doar ca uneori astfel de comportament nu este tocmai prielnic...poate a tina in loc o avanare sau o nedrepta...

Am dormt groaznic. Visele nu imi dau pace, gandurile ma rascolesc si dezamagirea ma apasa. Simt ca pierd lupta cu realitatea si nu inteleg de ce trebuie sa trec prin toata aceasta furtuna.  As vrea ca totul sa fie mai simplu de acum, sa sting umbrela si sa rasara soarele . Stiu ca nu multa lume a inteles de ce ma zbat ca un peste pe uscat pentru aceasta schimbare, insa cel mai important este sa stiu eu ca asta imi doresc cu ardoare, si mai ales sa realizez aceasta dorinta;

Zilele acestea am trecut prin nenumarate stari. Am simtit ca prind aripi, dar totusi am ramas pe pamant... dupa care un soi de teama s-a instalat in coprul meu, am prelungit momentul pana cand simteam ca explodez de emotii. Speram ca oamenii sa inteleaga cat de mult imi doresc sa fac aceasta schimbare, dar am ajuns la concluzia ca rautatea lor e mai presus de toate. \Am trecut de usi inchise, de bariere puternice si acum ma opresc la un lacat.   Lupt atat timp cat forta si energia imi mai permit. Nu vreau sa cedez, a fost atat de frumos visul cu ochii deschisi pe care mi l-am conturat intr-o fractiune de secunda, am sperat intr-un colt de suflet ca o sa reusesc.  

Uneori lucrurile merg din prost in mai prost. Incerc sa fac in asa fel incat sa depaesc starea, dar parca mai rau ma adancesc.  Am avut o zi proasta, am plans mult si inca sunt nelinistita. As vrea sa gasesc o explicatie dar nu reusesc.  Imi doresc din tot sufletul meu sa ma inteleg, dar o avalansa de intrebari ma inunda si nu le gasesc raspunsul.  Nu inteleg de ce simt un gol desi am tot ce imi doresc, de ce sunt nemltumita desi mi se face pe plac...de ce...si iar de ce .  

Dorm din ce in ce mai putin, simt ca nu mai reusesc sa ma odihnesc. Oamenii in jurul meu "trag de mine" si ma implica in toate activitatile. .....eu simt nevoia macar de o zi in care sa fiu singura acasa in pijama, sa nu ma dau jos din pat...doar sa acult muzica. Nu stiu cum reusesc, dar cu toata agitatia sunt energica si vesela.  Ceva ma tine in miscare si imi da putere... nu as vrea a profit de aceste momente divine, stiu ca trebuie sa imi reiau un program de odihna, dar mereu mi-am propus ca "de luni" totul o sa fie altfel.

Trag aer in piept si spun "STOP". Concediul s-a sfarsit!