Am inchis ochii si mi-am imaginat pt cateva clipe cum ar fi sa gasesc un loc unde sa las mesaje eului sau din viitor... sa ii scriu si sa imi ofere raspunsuri la intrebarile pe care le am.
Ar fi un joc copilaresc, ceva similar am vazut intr-un film...daca nu ma insel este vroba despre "lake house".
Am nevoie de o motivatie sa merg pe drumul acesta. Sa inteleg ca nimic nu s-a schimbat si ca totul merge nainte fara regrete si resentimente.
Am atatea de spus si cuvintele imi sunt retinute.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: