M-am trezit cu o energie greu de explicat si de neimaginat...avand in vedere ultimele zile agitate pe care le-am avut. Somnul nu imi mai este prieten, poate ca niciodata nu mi-a fost... insa acum a ajuns sa stea cu mine maxim cinci ore.
Am avut grija sa duc la indeplinit tot ce mi-am propus si asta ma bucura. Chiar daca au fost mici abateri de la "drum" sper ca le-am facut fata cu brio .
Invitatia de a iesi afara cu "fosta gasca vesela" a fost o provocare. Am acceptat insa undeva, ceva din mine s-a rascolit si m-a dat peste cap. Sunt lucruri care ma fac sa imi amintesc ca nu mai sunt cea de ieri...si nici ei nu mai sunt cei pe care ii vreau azi.
Tot ce mi-a ramas bun din anii prieteniei, am, pastrez si o sa imi tin alaturi si pe viitor... restul sunt piese trecatoare in acest joc numit viata.
Poate ca am facut lucruri inexplicabine, dar stiu ca sunt pe maini bune si vor ramane ascunse undeva unde cuvintele nu parasesc granita.
Ajung sa imi fie teama de mine...de reactiile mele si de gandurile ce ma inconjoara .
Am nevoie de odihna, asta e clar...de o zi doar eu si perna.
duminică, mai 03, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: