A venit momentul sa pun pauza acestei agitatii nebune. Am obosit sa ma trezesc dimineata si sa fac aceleasi ritualuri, iar si iar...fara ca macar sa schimb ceva;
M-am intins, am privit tavanul...dupa care am adormit. Straniu, dar adevarat.
Undeva ascunsa in inima mea sta o poveste pe care o scriu cu greu in cuvinte, e ceva aparte...de care imi este greu sa ma desprind dincolo de lumea in care a luat nastere;
E tarziu, maine urmeaza sa fac o nebunie...o sa povestesc atunci cum a decurs totul.
luni, mai 11, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: