Nu stiu

Trec printr-o perioada incarcata si apasatoare emotional.
Omul drag este departe de mine si simt ca nu mai vine ziua in care sa o ne vedem. Nu stiu cum sa ma exprim... cert este ca imi lipseste enorm si simt ca cineva imi fura zambetul cand el este plecat, poate ca fara sa isi dea seama ia ceea ce e mai frumos din mine si ma lasa ca o frunza uscata batuta de vantul tomnatic.
Nu stiu daca este vina mea, dar am ajuns sa ma simt singura ... am vazut cum rand pe rand oamenii care insemnau totul pentru mine si pentru care eram dispusa sa renunt la fericirea mea, uita de mine si ma fac sa ii evit. Nu mi-a placut nicioadata sa intru cu bocancii in viata cuiva, cu atat mai putin sa le stric planurile oamenilor... asa ca prefer sa stau cuminte in banca mea si sa imi vad de viata personala.
E un paradox cum ei spun una si fac contrariul. Pentru mine vorbele nu au valoare daca nu sunt insotite de fapte. Stiu ca eu o sa par vinovata pentru tot, dar nu pot sa ma avant cu bratele deschise doar pentru ca mi se spune ceva din politete... vreau sa vina din suflet si sa ma faca sa ma simt dorita acolo.
Ma rog, sunt multe detalii despre care nu am vorbit cu nimeni si nici nu am indraznit sa le scriu...ma doare situatia asta si vreau sa ma linistesc.