:(

In momente de singuratate iti dai seama cat de mult ai avea nevoie de cei pe care ii credeai apropiati... si parca doare mai tare acum disparitia lor.
Cel putin eu am simtit-o pe propria-mi piele. Sunt a nimanui cand omul drag nu e langa mine ... nu ma asteptam niciodata sa fie asa, mai ales ca am lasat mereu loc de buna-ziua. Ma rog, nu mai conteaza ... astazi am mai primit o lovitura.
Mult timp am vrut sa dau vina pe mine: ca exagerez sau poate ca vad doar partile negative la oamenii acestia, insa greselile repetate in mod constant m-au facut sa vad ca situatia este periclitata si eu sifonata.
Am ajuns sa ma plimb pe drumuri prafuite, sa ascult muzica, sa ma consolez, sa imi ung ranile si sa imi cer singura sfaturi...ca in filmele cu prosti, nici cel mai puternic om nu poate sa faca asta, cu atat mai putin eu.
Iar plang seara de seara ca sa ma descarc de negativismul si tensiunea acumulata pe parcursul zilei. Ma uit la ceas si vreau sa treaca orele mai repede, sa vina ziua magica si sa stau ca un copilas in bratele omului drag.