Maine este prima zi de munca in acest loc. Am emotii si cateva temeri. Aveam nevoie mai mult ca oricand de sustinere morala si incurajari....dar se pare ca cineva este mereu acolo sa ma ajute si sa ma imbarbateze cand sunt la pamant. Am cel mai grozav prieten de pe pamant... si cand ma gandesc ca ne-am cunoscut din intamplare si am ajuns sa ne spunem totul. Pur noroc!
Cat despre inima mea...este bine, au trezut doua zile fara omul drag si inca am putere pentru ceea ce o sa urmeze. Mi-a demonstrat ca tine la mine si la ceea ce ii spun. Insemn enorm pentru el si asta e tot ce conteaza. Il iubesc si ma iubeste asa cum sunt.
Timpul si distanta ce ne despart sunt doar niste motive sa ne dam seama ca suntem perfecti impreuna si capabili sa trecem peste greutati.
marți, august 20, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: