Povestea unui suflet

Un zambet larg, un sarut furat si o privire calda.  Mi-am dorit sa fie o intalnire simpla, ceva linistitor si plin de povesti ... insa incep sa imi sterg entuziasmul din minte, caci adesea mi se intampla fix in ziua in care indraznesc sa cer ceea ce imi doresc, sa nu se poata realiza. Fie este vorba de o problema sau o persoana ce intervine din partea mea, fie din partea lui. E nedrept! Vreau sa am si eu stropul meu de intimitate. Imi doresc momente de tacere; Nu inteleg de ce suntem amandoi atat de naivi si buni la suflet incat punem in balanta pe cei de langa noi, pe principiul ca orice ar fi "jumatatea intelege, astazi prioritate sunt altii". Nu pot sa reprosez nimic, caci stiu ca si eu fac de multe ori asa. Nu vreau sa fiu nedreapta si sa dau cu sutul in fund oamenilor ce mi-au fost alaturi atunci cand durerea ma apasa mai tare, insa vreau sa ma inteleaga fara sa ma faca sa ma simt vinovata. Toti avem dreptul de a alege. Consider ca timpul este nemilos, treb...

M-am decis ca este momentul sa imi construiesc o casa noua. Sa am un loc unde pot sa fiu asa cum sunt in realitate, fara sa ma simt nevoita sa ma ascund dupa o masca, doar de teama sa nu ranesc pe cineva. Nu stiu daca procedez tocmai corect, caci stiu ca nu o sa imi fie simplu sa "ascund mizeria sub pres"...trecutul este acolo, inca il simt... uneori ma apasa atat de tare incat durerea ma ingroapa cu zambetul pe buze. O stare pe care greu o descriu in cuvinte. Sufletul inca imi este nedumerit daca aici o sa imi gasesc linistea interioara, dar nu imi ramane decat sa incerc si sa descopar cum o sa fie. Vorba unui prieten, o sa fie bine, ca de rau suntem satui. Nici nu stiu de unde sa incep, ce sa povestesc...sunt multe ganduri ce imi inunda mintea acum, insa am tendinta sa le opresc, consider ca am mai vorbit despre ele, insa nu aici...nu intr-o maniera cat se poate de deschisa; Eu sunt o anonima printre multi altii si vreau sa fiu doar un suflet deschis care vo...

Munte, asteapta-ne ca ajungem la tine! Disctratie, jocuri, sentimente, ganduri, cadouri, mancare, fum, dulce, energie, entuziasm, iubire, imbratisari, zambete si multe alte lucruri mi-au umplut ziua de fericire. Sunt bine, putin obosita insa nu ma vait. Daca trag linie ies pe plus... multe amintiri. App de ganduri, ma bate gandul sa imi fac un nou blog, sa fie public, sa fie doar al meu si sa nu mai comit greseala sa il impart cu nimeni...nici macar cu omul de langa mine. sunt zile in care as vrea sa am pe cineva care sa ma asculte sau sa imi dea un sfat, si nu as vrea sa citeasca cineva si sa se simta vizat...e mai bine sa fiu eu si cu oamenii din lumea virtuala. Oameni noi, casa noua, sentimente noi si...speram ca ganduri mai bune.

Am scos aparatul de la "naftalina". Un fluture mare, colorat si jucaus m-a indemnat sa fac asta. Adevarul este ca imi era dor sa am amintiri "palpabile" - fugisem de placerea aceasta dintr-o teama inexplicabila. Sper ca am depasit momentul si ca o sa revin la aceasta pasiune. In rest, toate's bune. Cuvinte putine astazi...sentimente diverse si o durere de masea.

Creativitatea imi bate la usa. M-am apucat de scurtat, stramtat, cusut si aplicat diverse lucrusoare. Nu sunt tocmai o experta, insa ma pricep cat sa nu apelez la cineva. Sunt atat de mandra de una dintre fustite, incat imi vine sa ies acum din casa doar ca sa o port. In rest sunt bine. Energica, entuziasmata si dornica sa impart zambete. Poate ca as fi picat intr-o stare ciudata daca nu ma tineam strans de "legea de aur" despre care am vorbit intens in ultimele zile... nu trebuie sa las nici un gand rau sa imi invadeze sufletul, asa ca orice s-ar intampla trebuie sa lupt si sa scot fericirea la suprafata. Ma simt putin obosita, in ultima perioada ma apuca miezul noptii si eu nu ma mai simt capabila sa scriu despre ce am facut in decursul zilei. Acum, trag de mine sa nu adorm, e o stare ciudata...o oboseala ce ma striga usor, dar pe care o mai fentez cateva minute. Mi-am promis sa adorm cu o stare linistita, asa ca trebuie sa imi descarc gandurile aici. Urmeaza un sfars...

Am deschis blogul cu un gand de linistire sufleteasca, aveam intentia sa scriu ceea ce m-a suparat astazi, insa mi-a trecut ideea asa cum venise. Cred ca peste o luna, doua sau poate un an nu o sa dau doi bani pe lucrurile urate, ci as aprecia mai mult sa descopar cuvinte frumoase si sentimente speciale. "Asadar si prin urmare" o sa povestesc despre una dintre dorintele mele ce s-a indeplinit intr-un mod spectaculos. Uneori cand lucrurile merg bine, te gandesti ca nu are ce sa se intample sa se dea lumea aceasta fermecatoare peste cap, insa...de unde te astepti mai putin, ceva se petrece, dispozitia dispare si instantaneu apare o stare de "moloz" vorba unui prieten. Mie imi place sa ii arat dispozitiei negative ca sunt mai puternica si mai incapatanata, asa ca zambesc chiar daca undeva in interiorul meu as plange cu lacrimi de crocodil...asa cum am patit astazi, insa o plimbare linistita, cuvinte frumoase, imbratisari si sarutari patimase mi-au fost complice in i...

Sa imi explice cineva de ce mintea are tendinta sa se gandeasca iute la lucruri ce nu sunt tocmai placute inimii? Nu e prima data si nici ultima, desi mi-ar placea sa nu se mai intample... simt un impuls de moment sa ma gandesc la ceva ce stiu ca este imposibil, ceva despre care ratiunea mea stie ca nu se intampla, ceva normal...ceva si atat... insa sunt momente in care gandurile tind sa exagereze si sa duca la extrem acest subiect. Nu stiu cum sa explic ce simt. Sunt doua lucruri ce se bat cap in cap...ca si cum stii ca ai ceva doar al tau, dar iti este teama sa nu ti se fure. Cred ca din cauza faptului ca tin prea mult la "acest ceva" reactionez in interiorul meu asa. Imi vine sa imi dau doua palme, poate va vor aduce la realitate. Gandind la rece sunt bine, n-am nimic. Sunt putin prostuta in anumite momente, dar totusi este bine ca nu ma exteriorizez aiurea. Promit ca o sa imi revin si din poblema aceasta. Ajung sa cred ca sunt P.

Inexplicabil dar ma simt bine. Nu stiu daca vremea calduroasa si faptul ca am inceput sa port rochite si fustite ma face sa ma simt ca un fluturas vesel si zambitor... poate ca nici nu trebuie sa ma complic sa descopar "un vinovat" pentru aceasta stare speciala, ci vreau doar sa nu se mai termine entuziasmul acesta. Imi este suficient sa ma ia de mana si sa imi zambeasca si deja uit de probleme. Omul acesta este pentru mine ca un magnet de fericire.  Imi lipseau momenetele in care sa zbor ca o fetita indragostita...chiar daca am momente in care simt ca pica cerul peste mine, invat sa il ridic cu puterea zilelor ce au fost si vor urma...zile frumoase si unice. In noaptea a ceasta vreau sa adorm cu gandul la primavara si sentimente speciale. Cred ca iubesc si sunt foarte indragostita. Simt ca timpul ticaie in favoarea mea si ma invata sa fiu diferita zi de zi... sa nu uit sa fiu surprinzatoare. O imbratisare face cat o mie de cuvinte! P.s. "TIDTFP"

Ascult aceasta piesa sima simt bine...desi mesajul ei este putin ambiguu. Proiectul la care lucrez in ultima perioada este in stransa legatura cu zambetele si amintirile pe care vreau sa le gravez in suflet. Imi doresc ca in fiecare zi sa am un motiv sa zambesc. Sa le multumesc oamenilor ca imi sunt alaturi si sa ii rasplatesc cu entuziasm. M-am bucurat de o voce obosita ce m-a intrebat lucruri banale. O plimbare neasteptata si un zambet strengar. Lucruri mici dar care adunate inseamna enorm. Priveam astazi cu inima si vedeam ca ma comport ca o adolescenta indragostita dar cu o iubire bine impamantenita. Simt o siguranta pe care o ador. Legat de pasiunea mea, astept sa se termine luna...am participat la un concurs si astept sa vad daca ma clasez pe podium. Nu am mai fost de mult timp asa entuziasmata. Imi este dor sa castig si sa ma bucur inocent.

Uneori nu am nevoie de cuvinte sau mult timp ca sa fiu fericita. Gesturile mici sunt suficiente pentru a imi deschide ochii in spre sentimentele oamenilor dragi; Astazi o simpla ora petrecuta alaturi de o persoana draga mi-a incarcat bateriile sentimentale si m-a facut sa ma simt speciala. E placut sa simti ca ai alaturi pe cineva care oricat de obosit, infometat sau aglomerat este, gaseste cateva minute sa vina sa le imparta cu mine. Nu vreau sa hiperbolizez, insa aceasta intamplare s-a nimerit intr-o perioada in care eram putin nedumerita in privinta anumitor probleme din interiorul sufletului meu. Mi-am dorit sa discut, sa spun ce ma doare si ce imi doresc...insa am spus pe ocolite anumite ganduri, de teama sa nu fiu inteleaga gresit - ca tot citeam astazi ca barbatii nu prea inteleg subtilitatiile si ca supararile la ei se uita mai usor. "Trecut-au luniile" si voila, jumatate de an s-a mai scurs printre degetele mele lasand urme adanci. S-a gravat o noua poveste si au...

Adesea imi spun sa las de la mine, sa fiu eu omul bun care iarta si nu spune ce gandeste, ca poate ma pripesc si regret. Prefer sa tin in mine ceea ce ma doare, sa ma macin in interior si sa iert. Astazi am avut o zi frumoasa, asta pana cand sa mi se arunce in fata o rautate gratuita. Sunt "sacul de box" doar pentru cei ce stiu sa fie la randul lor pentru mine....sa ne varsam nervii si supararile reciproc, ca la o tragere de linie sa nu existe suparari din nici o parte. Dar, nu accept...defapt nu mai accept sa mi se spuna cuvinte dure daca nu au nici o legatura cu mine sau comportamentul meu. Am rabufnit, am tacut dar am pus stop in interiorul meu. A fost picatura chinezeasca. O sa fiu rece de acum inainte cu aceasta persoana. Se pare ca bunatatea mea ia sfarsit, daca este inteleasa ca un pres pe care te stergi ori de cate ori te murdaresti. Dar lasant lucrurile acestea urate, vreau sa mentionez ca am cunoscut doi oameni speciali, bucatari si zambitori. Sunt mandra de ...

E tarziu. E trecut de miezul noptii si iar nu am somn. Ma gandesc la multe lucruri si totusi la nimic concret. Sunt momente in care imi este teama de ziua de maine, de sentimente si reactii. Uneori simt ca Pamantul este prea rece...si eu sunt ca o furnica ce incearca sa il incalzeasca dar ii este peste puteri. As vrea sa fie totul mai cald, mai omenesc....promit ca nu ma invat cu binele, o sa il observ de fiecare data cand o sa apara in viata mea. O sa multumesc si o sa rasplatesc cu aceeasi moneda. Uneori devin egoista si recunosc asta. Alteori sunt prea deschisa si uit de mine... inca sunt in cautarea unui drum de mijloc. Am descoperit un loc special, un loc unde gandurile vin, curg si sentimentele pot sa se lase in voia lor.

Este ora 18:30, ziua a trecut fulgerator. Pana acum nu m-am gandit la inima mea, insa acum stau cu ochii pe ceas si imi doresc sa sune telefonul sa primesc un zambet larg. Sunt pe ganduri...vreau sa vad daca dorinta mea o sa se indeplineasca sau o sa fie trecuta cu vederea ca si cum nu a fost rostita. Sunt atatea alternative si imi este teama sa ma gandesc la ele... vreau sa las timpul sa ma lamureasca. Sunt nostalgica si uneori confuza. Ceilalti imi spun ca sunt norocoasa...insa nimeni nu stie ce este cu adevarat in sufletul meu, ce simt, ce imi doresc si ce imi lipseste. As vrea sa spun unui singor om aceste ganduri nerostite, insa astept momentul oportun...vreau sa il cunosc mai bine, ca sa inteleg ce considera repros si ce si-ar dori sa aiba in viitor. Am descoperit un loc in care ma regasesc. Am plans astazi acolo, am ras printre lacrimi si  mi-am promis mie ca nu o sa mai fiu o  fraiera. Trebuie sa pun piciorul in prag si sa spun ce ma doare. Nu vreau sa se repete i...

Am trecut prin stari diverse. De la entuziasmul pe care il aveam, la telefonul neasteptat care imi daduse planurile peste cap, la supararea si  nemultumirea mea ... pana la bucuria de care am avut parte. Aveam nevoie de o zi linistita, de zambete si imbratisari. Recunosc m-a luat putin valul si am uitat sa fiu ferma si sa discut anumite lucruri, insa nu este graba...cel putin asta consider acum. Totul este bine. Ma simt fericita si implinita. Inchid ochii si imi amimtesc anumite intamplari si zambesc necontrolat. Si eu iti multumesc! - un detaliu care nu inseamna nimic acum, dar ascunde multe. Ador sa ma copilaresc si sa zambesc in timp ce te privesc omule drag, Esti raza mea de fericire. Simt ca am pierdut o greutate de pe umeri. Sunt vesela si as vrea sa nu se schimbe asta niciodata. Planuri nu imi mai fac, insa mi-am propus sa nu mai pun atat de mult prioritate pe dorintele si suferintele celorlalti caci risc sa imi pierd eu drumul si fericirea. Un echilibru si atat...nimic ...

Daca ar fi sa fac o scurta analiza pentru ceea ce am facut si simtit in aceasta zi de primavara, cand vantul mi-a lovit cu putere buzele si obrajii, cand soarele a zambit pe cer si norii s-au jucat formand diverse imagini ... eh, a fost o zi buna, chiar acceptabil de buna. M-am apucat de gradinarit. Imi amintesc ca am mai avut un an in care am fost la fel de pornita pe plantat si udat, iar atunci cand rasadurile au inceput sa creasca eram asa de mandra, de parca imi cresteau copilasii. E un fel de a vedea ca munca mea nu este in zadar si de ce nu, fac si miscare in acelasi timp. Imi pare rau ca s-a "manifestat" iar durerea genunchiului meu. Incerc sa tin in frau cat de mult pot... nici nu imi amintesc de cat timp suport durerile acestea ce imi apar cand imi este lumea mai draga. Ca tot spuneam de "drag", astazi am zambit mai mult, am vrut sa calmez sufletul meu si sa ii acord sentimente de care are nevoie pentru a simtii fericirea cu care se hraneste ca sa traias...

Doamne cat de dor imi este sa fiu vesela, sa ma intorc seara acasa si sa scriu cu veselie in suflet despre ceea ce am facut, pe unde m-am plimbat si mai ales cum s-a simtit sufletul meu. Acum plang. Il ascult pe Josh Groban si incerc sa imi descarc negativismul din interior. As vrea sa tip sau macar sa primesc o imbratisare, sa simt ca nu sunt singura. E doar o perioada - e tot ce imi spun in gand. Vreau sa imi revin, simt ca pierd drumul si o iau pe aratura... pretuiesc suficient de mult ceea ce am ca sa dau cu piciorul. Inchid ochii, derulez imagini, oftez linistit si las lacrimile sa curga pe obraz...astazi am dat-o in bara, nu stiu daca doar eu, insa am simtit-o ca pe o zi pierduta. Maine o sa zambesc mai mult, o sa fiu mai degajata si neaparat nu o sa fac eu primul pas - asta e vorba de orgolii de principii. Vreau sa simt ca ii este dor, ca ma soarbe din ochi...as pleca sau nu stiu, m-as ascunde o perioada sa vad cum e dupa. Oricum astazi nu sunt eu. Sunt destul de nervoasa ...

Ma simt tensionata...am nevoie de spatiul meu pe care sa mi-l impart asa cum imi doresc fara ca cineva sa se supere sau sa ma traga de guler dupa ce iau o decizie. M-am hotarat sa fiu cat se poate de directa dar in acelasi timp finuta. Daca vreau sa imi petrec timpul doar cu o persoana, nu ezit sa o spun in asa maniera incat sa fiu inteleasa daca se poate...daca nu, imi asum supararile pe care o sa le faca ceilalti. Am momente cand ma simt presata sa fac anumite lucruri, si deja simt ca nu mai fac nimic pentru sufletul meu. Poate ca exagerez, poate ca asa vad eu situatia...nu stiu ce sa ma cred. Imi doresc sa ma detasez o perioada, sa vad cu adevarat care este problema si ce trebuie sa fac . Dupa mult timp astazi mi-am petrecut seara in familie. Acum nu va imaginati ca a fost chiar o dorinta de-a mea, adica am spus eu inainte sa mi se puna in fata situatia. Vreau sa cred ca eu am luat decizia aceasta, ma mint putin doar ca sa nu cad intr-o alta stare de care imi este foarte teama. ...

Astazi a fost o zi grea. Tensiuni si certuri. Munca si oboseala. Ganduri si sentimente. Seara s-a terminat putin mai bine. Cel putin eu vreau sa ma gandesc doar la ceea ce m-a linistit si mi-a adus un zambet pe chip. Incerc sa indrept lucrurile. De acum o sa fiu mai atenta si o sa imi impun limite. Vreau sa le arat ca pot sa fiu putin mai responsabila. Deja mi-am prgatit lista de lucruri pe care vreau sa le indeplinesc in zilele ce urmeaza. Sa nu treaca nici o zi fara cevame morabil si vizibil. Sunt bine, insa imi minte imi rasuna anumite cuvinte dure. E greu sa multumesti pe toata lumea...si mai ales sa pui in balanta ceea ce iti doresti tu sa faci, cu ceea ce iti ceri ceilalti.

Ascult : The impossible-One -  " Have you come here for forgiveness? Did I ask too much? More than a lot.You gave me nothing, Now it's all I got We're one But we're not the same!"   Eh, pe zi ce trece realizez ca nici eu nu pot sa mai fiu la fel, sa fiu macar cea de ieri. Zilnic ma simt o alta persoana in acelasi trup necioplit. Simt ca nu mai reusesc sa aduc zambete, ma vad incoltita si intepata de cuvinte.  Privesc in jur si imi vine sa fug. Adesea ma simt straina de mine... vad doar priviri ce nu sunt pe aceeasi lungime de unda, cel putin asta simt acum. Poate ca gresesc, si sper sa fie asa. Mi-ar placea sa ma simt iar in siguranta si sa gasesc echilibrul.  Cred ca a venit momentul sa schimb monotonia din viata mea. Sa renunt la orele petrecute in lumea virtuala si sa imi cantaresc mai bine timpul liber.  Imi este rusine de familia mea, sunt o lepra...o lipitoare si viata trece pe l...

M-am apucat sa vizionez un nou serial : " T he Mentalist "- nu stiu de ce simt nevoia sa devin o adepta a filmelor. Refuz sa cred ca este o pasiune insuflata de cineva. Vreau ca cred ca  poate mi-am dat seama cat de mult poate sa linisteasca o ora in care gandurile iti sunt plecate de la sine. Ma refugiez intr-o lume ce nu imi apartine si invat lucruri noi. Nu vreau sa vorbesc mult despre acest subiect, caci inca sunt la inceput si vreau sa vad daca reusesc sa termin macar primul sezon pana in vara. App de vointa si promisiuni, am gafat...in sensul ca mi-am propus o infranare, dar cu toate acestea am calcat peste orgoliul meu. Nu este vorba despre ceva iesit din comun, dar uneori micile condimente ne fac viata sa se coloreze. Imi propun sa fiu putin mai rezervata, trebuie sa nu mai zbor ca un fluture vesel doar de dragul oamenilor. Nu toate zilele sunt frumoase, nu trebuie sa purtam masti, insa nici sa nu impovaram pe altii cu durerile noastre. Atunci cand vad ca cel de...

Ce imi place cel mai mult sa fac? Sa iubesc. Apai domne cand ma indragostesc greu ma mai opresti sa fac asta cu tot sufletul meu. Este un sentiment frumos, fie ca este vorba de batai ale inimii pentru o persoana speciala, o pasiune sau un obiect...desi asta se poate spune ca este idolatrizare, dar depinde cat de mult te axezi pe acest lucru, dar deja deviez de la subiect. Ideea este ca in ultima perioada simt ca fac ceea ce imi place...gatesc si iubesc pe omul drag. M-am intors la pasiunea mea - bucataria. Sunt mandra ca toate imi ies ca la carte si munca imi este apreciata. Am inceput iar sa particip la concursuri si ador sentimentul de competitie. Sunt bine! Da, da chiar sunt bine, chiar daca uneori ma mai apuca un dor, o stare proasta sau o zi mohorata. Au existat lucruri care mi-au umbrit zambetul, insa ma leg de o idee preconceputa de mintea mea si ma rog sa fie asa. Nu inteleg anumite lucruri, dar nu ma complic. Ofer ce si cum mi se ofera. Astazi sunt pacifista si suparata i...

Uneori trecutul se intoarce si imi mai pune in fata o piesa din puzzel-ul pe care am sperat ca l-am pierdut definitiv. Poate ca este deja istorie, cel putin eu asa consider. Stiu ca am fost si sunt condamnata pentru asta. Multi nu vor intelege, insa eu stiu cel mai bine ceea ce s-a intamplat, ce am simtit si de ce s-a ajuns in  acest punct. Regret...sau poate ca nu este acesta cuvantul potrivit, ideea este ca imi pare rau ca nu s-a terminat cu un final fericit...sau macar cu un loc de "buna ziua". Adesea gasesc ca vina imi apartine. Nu imi place sa dau vina pe altii,dar in acest caz este o culpa comuna. Cel putin eu sunt sigura ca nu am facut lucruri din ura si nici de fatada ca sa le arat altora ce tare si dura sunt. Am suportat cu stoicism durerile sufletesti. Uneori simteam ca sunt poze, obiecte sau intamplari ce ma lovesc frontal, dar nu fugeam ca un strut, nu ma ascundeam...am facut din toate acestea un scut. Ma doare acum cand vad ca inca mai ma raneste prin comporta...

Astazi nu mai sunt cea de ieri. Sunt foarte fericita! Mi-am facut inima sa vibreze, sa zambeasca si sa bata puternic ... au fost reactii pe care le-am simtit datorita unui singur om. Ajung sa cred ca nu imi puteam imagina niciodata ca el o sa reuseasca sa ma faca sa fiu fata de astazi si sa imi placa ceea ce descopar. E ceea ce avem nevoie, e sufletul ce imi aduce zambet pe chip si sclipire in ochi. Pana acum nu m-a facut sa plang si sper sa nu o faca nici de acum inainte. Totul este nou alaturi de el... ma simt o incepatoare, dar vreau ca alaturi sa invat sa evoluez si sa fac totul pentru noi, sa ne fie bine. Uneori ma vad alaturi de tine pe un drum lung, insa imi este teama sa visez mai mult. Vrea sa traiesc prezentul si sa ma bucur de el. Mi-ai spus ca "Fiecare zi cu tine, este o ocazie speciala" si ca sunt "amuzanta si ca imi place asta" - de ai stii cat de mult imi venea sa te sarut in clipele alea, sa te strang in brate si sa nu iti mai dau drumul. Era...

Ma simt obosita. Am dormit la fel ca si pana acum, insa grijile si sentimentele nu m-au lasat sa ma odihnesc in adevaratul sens al cuvantului. Ma gandeam la ceea ce am trait ... la noi si la ei. Mi-as fi dorit sa ma trezesc langa tine, sa ma iei in brate si sa imi spui ca toate lucrurile urate de care imi este teama sunt doar cosmaruri ce nu isi vor face loc in viata noastra.  Chiar daca am avut o dispozitie proasta, in care nu imi venea sa zambesc, sa rad si nici macar sama prefac ca imi este bine... cu toate astea atunci cand te priveam inima imi tresarea si ma facea sa iti zambesc doar tie si sa iti caut imbratisarea. Nu stiu daca starea mea este cauzata de faptul ca imi doream sa imi petrec ziua doar cu tine, lucru ce nu a fost posibil...sau micul virus vrea sa ma invenineze cu raceala; Cert este ca n-am fost in apele mele. Si acum in timp ce scriu, imi vine sa ma ghemuiesc in pat si sa inchid ochi...imi este prea greu sa fac ceva constructiv

Reuniunea de clasa am ratat-o in mod voit. Am preferat sa imi vad de treburile casnice pe care trebuie sa le faca cineva...si cum cel mai bine este sa le faci cu mana ta,asa ca m-am oferit voluntar sa fac asta. Soarele stralucea atat de frumos, era cald si totul mergea intr-un ritm energic si pozitiv. Am pus mana pe telefon siam stabilit o plimbare prin parcuri Bucurestene. Imi era dor sa merg mult, sa vad  agitatia oamenilor si sa simt aerul parcului inflorit. Am trecut pe acasa sa ma schimb, dupa care am plecat sa jucam carti. A fost o seara simpatica. Multe intamplari, reactii si amintiri. Intreaga zi am simtit fluturasi in stomac si starea aceea pe care o au indragostitii, cand iti vine sa iti privesti jumatatea, sa ii zambesti si sa ii transmiti semne discrete pe care doar voi le intelegeti si sa plutesti intr-o lume ireal de frumoasa.

Ploua... stau si privesc pe fereastra cum picaturile se ating de frunzele copacilor. Sunt melancolica, nu stiu daca muzica pe care o ascult este vinovata sau pur si simplu indispozitia este cauzata de tristetea vremii mohorate. Imi aminteam de anumite zile in care ma plimbam si radeam copilareste...imi era bine, nu spun ca acum nu imi este bine...insa sunt lucruri care imi lipsesc. Mereu o sa fie asa. Avantaje si dezavantaje. Viata nu e mereu asa cum vrem noi, uneori trebuie sa ne multumim cu ce ni se ofera. Astazi ma simt atat de obosita si bolnava incat nu am chef de nimeni, imi este teama sa nu ma cert cu cineva...asa ca prefer sa stau acasa cuminte, desi imi lipseste o imbratisare smotocita. Maine o noua zi, cu ganduri mai bune si intamplari mai frumoase.

Trece timpul atat de repede incat nici nu mi-am dat seama ca am ajuns la minunata zi de joi. M-am uitat la calendar si mi-am zis ca este timpul sa ma apuc de treaba. Am facut un pact, pana la sfarsitul lunii trebuie vreau sa slabesc 2 kg. Astazi am facut abdomene, alergat pe bicicleta, plimbare la pas si cel mai important mancat controlat si sanatos. Vointa exista. Totul este monitorizat si riguros. Ciudat sau nu, am avut o zi frumoasa pentru faptul ca m-am plimbat printre picaturile marunte de ploaie. A fost ca sclipiciul ce m-a facut sa fiu Clopotica. Am zburat intr-o lume de poveste si m-am simtit bine. Curcubeul nu l-am vazut,  dar m-a bucurat peisajul pe care l-am vazut deasupra apei. Cerul rosiatic, apa tulbure si parasile calatoare. Ceva de vis, greu de descris.

Uh, nu m-am simtit deloc bine astazi. Am avut stari de ameteala, dupa care au inceput dureri in partea dreapta si tremuratul intregului corp. Imi vine sa plang, ma simt neajutorata si imi este teama. Stiu ca totul o sa treaca, insa acum as fi avut nevoie de agitatie si oameni dragi langa mine care sa ma faca sa uit de dureri. M-am ghemuit in pat, mi-am bagat castile in urechi si am dat drumul la muzica. Privesc spre telefon si ma rog sa sune din clipa in clipa. Dorul ma apasa si incep sa imi fac ganduri chinuitoare. Afara ploua...si in ce fel ploua. Intreaga zi a fost asa urat. P.S. Telefonul a sunat si am plecat sa ma plimb prin ploaie. Priveam cum picaturile loveau parbrizul si se rostogoleau intr-un dans fugar. Starea mea psihica s-a schimbat repede si mi-a rasarit un zambet pe chip. Era ca pastila ce isi facea efectul. Cateva intrebari simple si banale m-au surprins, insa nici eu la randul meu nu am insistat sa mi se explice de unde au aparut cateva curiozitati...prefer sa m...

Am avut o zi de tot r____l. Imi tremura si acum picioarele si mi se furnica pielea pe mine cand ma gandesc la anumite aspecte din aceasta zi de primavara. Multe nu sunt de spus. M-am simtit atat de mica intr-o lume mult prea mare. Poate ca era cazul sa imi vad de caldura dormitorului meu si sa stau in banca mea.

Astazi sufletul imi este plin. Sentimente frumoase dainuiesc in casa inimii mele. Incerc sa fiu intelegatoare si sa inteleg ca sunt perioade in care fiecare avem nevoie de sprijin si intelegere...asa ca imi scot dulceata din camara si o folosesc astfel incat sa scot omul drag din starile in care se cufunda nevinovat. Stiu ca reprosurile si criticile nu ar ajuta pe nimeni. Ma cunosc pe mine cand trec printr-o durere sau perioada agitata si nu am nevoie decat de afectiune. E ca o rana deschisa pe care prefer sa o tratez decat sa o las sa treaca de la sine. Chiar astazi vorbeam cu cineva de faptul ca noi fetele avem tendinta sa intoarcel pe toate partile cuvintele si sa le luam cu intelesul pe care il dorim noi... uneori negativ, alteori atat de pozitiv si frumos incat ne vine sa ne strigam fericirea pe fereastra. Eu am nevoie de un zambet si sunt fericita. Apelativul pe care mi l-a spus astazi a fost ca o cireasa de pe tort... mi-a alungat toate starile interioare pe care le aveam, n...