Povestea unui suflet

Imi era dor, asa ca am decis ca este mai bine sa spun acest lucru. Poate ca oamenii interpreteaza in mod diferit si nu vad situatia ca mine. Am pus mana pe telefon si am relatat ce imi dicta inima. Am zambit cand am primit raspuns pozitiv si o promisiune ce a fost tinuta cu strictete. Ma simt bine. Zambesc larg si resimt oboseala zilei, dar nu ma vait...sentimentele acestea frumoase imi dau aripi. Simt ca timpul zboara si intareste relatii, contureaza viitorul si imi ofera siguranta zilei de maine.

Astazi am fost la film... nu stiu ce sa spun despre Gangster Squad . Poate ca nu a fost momentul potrivit sa il vad sau mai bine spus nu este genul meu de film. Credeam ca nu se mai termina, mi-am schimbat pozitia de nenumarate ori, m-am uitat la ceas, am cascat, m-am foit, mi-am ascultat colega din stanga...as fi facut orice numai sa ma ridic de acolo. Cireasa de pe tort a sosit cand am ajuns acasa... un mesaj inopinant m-a lasat fara cuvinte, insa am zambit larg. Nu stiu daca trebuie sau nu sa raspund, oare cum este mai politicos sau mai bine spun mai moral?

Stateam astazi si ma gandeam cati oameni dragi au perindat prin viata mea, si am ajuns la concluzia ca au fost destul de multi, fiecare a lasat o amprenta asupra mea... unii dintre ei au revenit, dar au plecat destul de repede. Ma simt straina de vietile lor, nu vreau sa ii fortez sa imi fie alaturi sau sa imi vorbeasca. Atunci cand au nevoie de mine stiu unde sa ma gaseasca, mereu am lasat o usa deschisa si le-am dat de inteles ca nu o sa le intorc spatele. Suntem independenti in anumite momente, poate indragostiti si uitam sa privim in jurul nostru... acestea sunt momentele in care se pierd legaturi. Astazi mi-a fost dor de prieteni si momente in care vorbeam necontenit despre nimicuri. As fi vrut sa ii caut, sa le spun ca imi lipsesc si sa fug...nu vreau sa ma leg de trecut sau de sentimente pe care doar eu le simt. Mai bine stau cuminte in banca mea si imi vad de prezent...de ceea ce am si indragesc !

Am avut parte de o zi speciala, m-am simtit bine alaturi de niste oameni dragi si cu aceasta ocazie am mai dus la indeplinit o etapa. Au existat emotii, desi motive intemeiate as putea sa spun ca nu erau. Mintea mea copilaroasa a incercat sa faca ca totul sa fie bine si poate ca am exagerat in anumite momente, dar totul este bine cand se termina cu bine.  Imi este greu sa explic ceea ce simt. Nu vreau sa uit aceasta zi, ci vreau sa mi-o amintesc cu drag si cu zambtul pe buze. Le multumesc oamenilor acestia ca imi sunt alaturi si ma bucur enorm ca i-am cunoscut. Pe zi ce trece imi dau seama ca atunci cand pierzi ceva, castigi inzecit...si adesea mai bun ca ceea ce ai pierdut.

Duminica insorita dar friguroasa. M-am cufundat in halatul cel pufos si am privit in neant,  ma gandeam la probleme si la posibile rezolvari. Ma depasesc, pur si simplu nu sunt capabila sa gasesc o scapare si o portita catre liniste. Inca imi rasuna in minte anumite cuvinte si parca filmul ce mi se deruleaza nu se mai opreste. Nu stiu daca este mai bine sa spui ce te deranjeaza in clipa in cand situatia este inca calda, sau sa vorbesti la rece, cu calm si diplomatie. Ziua aceasta a fost un dezastru pentru mine. Pun capul pe perna si imi doresc sa ma trezesc mult mai entuziasmata si vesela.

Astazi m-am trezit devreme cu dorinta de a merge la cumparaturi. Aveam in minte o lista de lucrusoare de care aveam nevoie. Panglicute, nasturi, margele, dantela si alte obiecte colorate menite sa ma ajute in viitor la confectionarea de martisoare, bentite si alte accesorii. Imi pare rau ca nu am gasit ceea ce imi doream... am ramas cu un gust amar. Voi improviza, nu ma las descurajata de aceasta zi pierduta - vorba cuiva, poate era un semn ca nu trebuia sa merg la cumparaturi intr-o asemenea zi urata si friguroasa .  Cand am ajuns acasa, m-am cuibarit in bucatarie langa aragaz si nu imi venea sa mai plec de acolo. Am gatit, dupa care am pierdut timpul in mod constructiv. Mi-am facut deja planul pentru ziua ce urmeaza. Vreau sa ma tin de lista de promisiuni si sa o maresc daca se poate. Cat despre oameni...astazi am ras, m-am jucat si am zambit;

Sentimentele vin si pleaca... cel putin cele urate dispar usor din viata mea, am invatat sa merg pe principiul "iert dar nu uit". As vrea sa uit definitiv ce nu imi place, insa trebuie sa ma invat minte sa nu ma incred repede in cuvinte, sa nu ma las lovita de lucruri urate si mai ales sa invat din fiecare suparare doar partea buna, daca pot sa o numesc asa... Mi-a fost greu sa ma prefac o persoana insensibila pentru cateva minute, insa am considerat ca este modalitatea cea mai buna sa imi arat dezamagirea pe care un om mi-a provocat-o voit sau nu. Ascult: Passenger - let her go

Vine vremea rea, se intoarce la noi si ma intristeaza.  Probabil singurul motiv pentru care nu am despodobit bradul a fost sa simt inca atmosfera sarbatorilor in timp ce privesc pe fereasta fulgii care cad marunt. Vantul sufla in fereastra, striga un cantec pe care nu il inteleg ... insa imi este teama sa ii deschid si sa ii vorbesc. Astazi am facut cateva lucruri pe care mi le doream de ceva timp .. am creeat si m-am bucurat de reusita, poate ca trebuia sa fac pasul asta de mult timp, insa m-am plafonat de o comoditate de care nu sunt deloc mandra. Mi-am promis ca de maine acum sa fiu mult mai responsabila si mai calculata. Trebuie sa revin la lista cu lucruri pe care mi le propun pentru ziua ce urmeaza, caci altfel am o viata dezordonata si uneori prea aerisita. P.s. Sentimente nabanuite incep sa rasara in gradina inimii mele. Simt o senzatie de cunostere profunda si sigurata. Poate exagerez, insa anumite reactii ma duc cu gandul la ceva serios si de durata.

Viata mea este plina de povesti. Am strans nenumarate intamplari de viata si povesti de iubire din partea oamenilor dragi incat as putea sa va povestesc in fiecare zi cate una si nu as termina curand. Majoritatea au ca fir epic iubirea neimpartasita la momentul potrivit ... e bizar dar adevarat.  Am ajuns un fel de "Dr Love" desi nu pot sa spun ca am experienta in ceea ce priveste aceste subiecte - fac ceea ce stiu mai bine, ascult si daca pot sa intervin cu o parere personala din exterior o fac, insa nu uit sa specific ca "e ceea ce as face eu in situatia respectiva", nu o spun niciodata ca pe ordine de lege. Povestile acestea ma fac sa ma rup de la sentimentele interioare si de la clipe in care ar fi picat in depresie melancolie. Cat despre viata mea, e din ce in ce mai frumoasa. Zambesc copilareste, rad necontenit si astept vesti bune. Ascult: Tim McMorris - Life is beautiful

Soarele zambitor a fost cel care m-a facut sa ma simt atat de minunat. Radiam si ochii imi sclipeau - simteam ca primavara este aproape...iar pentru mine acest anotimp este aparte, ador florile parfumate si colorate, pomii plini de zumzaitul albinelor si ciripitul pasarilor care aduc o muzicalitate de vis; Ce pot sa imi doresc mai mult ca o zi insorita si o dispozitie energica!?!  Culorile devin omniprezente in viata mea si asta imi ofera o stare "de bine". Sunt foarte vesela si zambitoare...nu stiu ce se petrece cu mine, dar nici nu fac investigatii pentru a afla, vreau doar sa ma bucur de prezent si sa imi creez amintiri frumoase.

Eh, daca ieri am scris despre dragoste...astazi a venit randul iubirii. Am vrut sa clarific diferenta pe care o percepe inima mea intre aceste doua categorii de vibratii sufletesti. De iubit nu stiu daca am facut-o mai mult decat degetele de la o mana. Sentimentul acesta special l-am simtit prima oara in momente grele...atunci cand totul parea pierdut si durerea apasa, cand credeam ca nimeni si nimic nu ma poate ridica din afundatura in care am cazut si... brusc am descoperit ca familia este alaturi de mine si ma sprijina in felul ei. Atunci am simtit ca sunt alaturi de mine neconditionat si ii pretuiesc atat de mult incat am ajuns sa ii iubesc, fie ca am curaj sau nu sa o spun...caci sunt om "suntem oameni"  si adesea noi oamenii  ne ferim de cuvinte sa nu para foarte marete si sa fim interpretati gresit. Cu timpul, iubirea primeste haine... o descoperim alaturi de persoane de sex opus. Gasim atractiv, minunat si special tot ce se petrece cu noi atunci cand persoana in ...

 Multi au intrebat acest lucru, insa raspunsul nu poate fi niciodata spus la unison, fiecare simte acest sentiment duios in diverse moduri. Fie ca este vorba despre sclipirile ce ne amintesc de un trecut frumos, fie de momentele in care inima ne bate atat de tare si simtim ca vrea sa isi strige bucuria sau eu stiu ... orice alte gesturi care ne aduc fericire pot fi interpretare ca o farama din intregul produs numit "dragoste". Pentru mine dragostea este sentimentul pe care il simt cand oamenii imi arata ca tin la mine, ca se gandesc in clipe grele la persoana mea ... inseamna sa simt dorul cum ma apasa, fluturii din stomac, aripioarele de ingeras cand il vad pe omul drag... o multitudine de gesturi si sentimente reprezinta dragostea.  Da, dragostea poate fi impartita in mai multe categorii: dragoste de oameni, de momente sau obiecte neinsufletite, intr-o mica sau mare masura putem sa facem din toate un intreg pe care sa il adaugam pentru a construii dragostea. A nu se inte...

Ce ciudat mi se pare sa ma trezesc singura intr-o lume pustie. Privesc in jurul meu si gasesc doar oameni necunoscuti care se plimba pe strazi in cautarea unor locuri in care sa isi petreaca timpul. Eu pasesc cu muzica soptita la urechi de dragul Josh Groban , ma simt euforica si straina. Imi pare nespus de rau ca orasul e atat de gol, de pustiit si strain mie. E prima seara fara ei si sufletul le simte lipsa ... poate gandul este vinovat ca imi aminteste de departare si de ritmul ceasului care ticaie la fel dar totusi cu intensitate diferita. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, ma bucur pentru ei si le doresc tot binele din lume ... nu imi plang nici mie de mila, insa mi-am imaginat aceasta seara diferit. Tic-tacul asta o sa ma macine usor si o sa pregateasca teren lacrimilor sa curga, sa ma linistesc si sa imi incatusez puterile. Am stat cu telefonul in mana astazi, de parca asteptam un semn ... nu stiu ce-i cu mine. Am spus ca sunt puternica si ca sunt constienta de anumite compo...

Am dat play la aceasta melodie si am lasat lacrimile sa curga. Plang de ciuda, suparare si dezamagire. S-au adunat multe sentimente amestecate in sufletul meu. Nu vreau sa dramatizez, insa ma simt oaia neagra a familiei, parca orice as face nu este suficient de  bun sa primesc si aprecieri. Oare chiar nu fac nimic bun...sau ceea ce fac nu se ridica la asteptarile lor? Ma simt singura... desi sunt oameni langa mine care imi ofera umarul lor sa plang, dar in interior ma simt goala de sentimente, as fi vrut intelegerea din partea acestor persoane care ma pun la zid in ultima perioada. E firesc, sunt cei cu care mi-am petrecut multi ani si teoretic ma cunosc destul de bine, practic se pare ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda; Mi-au secat lacrimile si cuvintele in aceasta "minunata " seara. Se anunta un weekend gol.

Mi-am dorit ca ziua sa treaca cat mai repede...sa ne spunem  fiecare oful si sa ne intoarcem in linistea camerei si sa reflectam asupra a ceea ce s-a intamplat. Insa, situatia a decurs total diferit fata de ceea ce mi-am imaginat eu. Sper ca totul sa fie bine si sa trec mai repede peste acest sfarsit de saptamana. Sentimente diverse ma cuprind, as vrea sa ma lamuresc in anumite probleme. Astazi inchid un capitol, vreau ca ziua ce vine sa ma gaseasca iar optimista si linistita. Nu vreau sa pun la suflet aceste intamplari, simt ca m-ar demoraliza prea tare.

 Initial am vrut sa povestesc despre ceea ce am facut eu astazi, lucruri minore, dar care reusesc sa faca inima sa sclipeasca si ochii sa fie bucurosi. Banalitati de zi cu zi, petrecute cu oameni speciali - ce pot sa imi doresc mai mult? Soarele a zambit puternic si ne-a scos din casa ... am profitat de vremea frumoasa si am scos la plimbare o fusta, m-am saturat de blugi, nu stiu cum unele fete ii suporta in toate anotimpurile. App de fete, caci acesta este motivul pentru care am lasat bucuria mea pe un plan secund si am decis sa povestesc o mica frantura din viata unui prieten. Povestea este ca la carte, o prima relatie de lunga durata, sentimente puternice, iubire, promisiuni si ganduri de viitor ... toate bune si frumoase pana cand in ziua in care ea nu i-a mai raspuns la telefon, fara nici o explicatie. El dezamagit, nedumerit si ranit - asa cum era normal - a inceput sa isi verse oful pe unde a putut. A incercat sa o recucereasca, sa ii vorbeasca sau macar sa afle o moti...

Sunt confuza. O parte din mine este trista, iar cealalta simte ca dragostea exista si incepe sa iubeasca. Doua sentimente ce nu prea au ce cauta impreuna, insa copila de mine nu stie sa le separe si se confrunta cu acest amalgam. Inchid ochii si imi amintesc de momentele frumoase... simt inca parfumul misterior cum pluteste si ma leg de acest necunoscut sa ma indrume spre o lume speciala. Nu stiu daca este o dorinta a inimii sau a ratiunii, insa stiu ca vreau sa imi fie bine, sa ne fie si sa ne coloram zilele impreuna. Fara sa planific astazi am spus ceea ce simt, poate ca daca ma gandeam cum sa spun sau ce sa spun, nu ar fi iesit la fel de sincer si libertin pe cat am facut-o. Adesea am intentia sa planific ceea ce vreau sa spun cand e vorba de ceva important in viata, nu imi plac pauzele lungi care te fac sa uiti sirul ideii.

Oftez, am reusit sa plang iar cu lacrimi ce imi rupeau sufletul in bucati mici si multe. Nu sunt buna la construit puzzle...privesc spre niceieri si nu ma regasesc, sunt sfaramata de cuvinte. Simt ca in urma mea se naste un domino, se inlantuiesc problemele si nu gasesc rezolvarea potrivita. O solutie pe hartie exista, dar nu pot sa o pun in practica, asa ca acum menirea mea este sa fac o magie si sa raman cu cat mai putine probleme; Adevarul este ca ma simt prost, imi este rusine, jena si am o stare de dezamagire. Daca ar fi sa vad o parte stralucita si frumoasa ar fi vorba despre un sacrificiu important pe care o persoana este dispusa sa il faca pentru mine. Un gest pe care il apreciez enorm, dar pe care nu as vrea sa il faca... Consider ca nu trebuie sa se sacrifice nimeni pentru mine. Am primit un semn ca omul asta tine la mine si trebuie sa las garda jos si sa il imbratisez acum  cat este langa mine. Nu imi mai fac planuri pe termen lung... vreau sa profit de clipa de acum...

Mi-am lasat mintea libera, am incercat sa nu o impovarez si sa nu ma gandesc la lucruri esentiale. Este duminica, ziua in care intreaga familie este acasa, stiu...in ultimele luni am pus mai mult accent pe aceasta relatie de familie. Niciodata nu am incetat sa ii am intr-un colt aparte al sufletului, insa evitam sa las aceste sentimente sa iasa la suprafata. Niciodata nu mi-a placut sa fiu in situatia in care sa aleg intre familie, prieteni sau de ce nu... iubit. Vreau un echilibru. Linia de plutire pentru toate, asa cum am invatat sa imi impart timpul intre mbf si amicul special... asa o sa pastrez mereu timp pentru oamenii ce imi fac inima sa zambeasca. Nu vreau sa treaca timpul fara ei...nu vreau sa ajung sa treaca luni si sa nu ii intreb cum se simt sau sa nu ii imbratisez. Viata e scurta si vreau sa iubesc! Nu vreau sa ma impiedic de zile grele si dureroase. Stiu ca amintirile sunt niste sentimente trecatoare si uneori usor de schimbat, fara sa ne dam seama un incident poate ...

Curatenie generala. M-am decis trebuie sa umblu in valiza cu amintiri si sa le grupez pe categorii ... cautam de cateva saptamani un album cu poze pe care il aruncasem intr-un colt intunecat, nu stiam exact ce vroiam sa fac cu el, insa simteam ca trebuie sa pun mana pe el. Astazi l-am gasit, am mangaiat usor folia pozelor si am inceput sa privesc lacoma asupra imaginilor. Fiecare fotografie ascunde o amintire si o poveste aparte. Nu stiu cum reuseste o clipa imortalizata sa imi aminteasca de o zi speciala sau trista; Am plans, recunosc... nu stiu daca de dor, regrete sau pur si simplu din cauza momentelor frumoase care mi se derulau in minte. Merg mai departe, nu trebuie sa ma opresc in loc si sa ma plafonez. In viata trebuie sa experimentam multe pana gasim ceea ce ni se potriveste cu adevarat,

Versuri dintr-o melodie mi se invart prin minte, aud doar: "Just shut the f...k up if you don't know anything about my life. Shut up and smile" Am o stare minunata astazi, ma simt fericita si vesela; Nu stiu daca plimbarea pe care am facut-o a reusit sa imi confere aceasta dispozitie sau pur si simplu am reusit sa imi dau seama de greselile de care ma loveam si ma plafonam. A picurat marunt, am privit stropii ce loveau parbrizul si ma gandeam ca un nou capitol se scrie acum. Este ceva diferit, vreau sa o simt la o alta intensitate si sa ma bucur de tot. Tind sa cred ca m-am schimbat si nu mai sunt exagerata, vreau sa gasesc echilibrul necesar sa ma simt bine in pielea mea langa acest om. Uneori ma simt rece de sentimente, si am tendinta sa cred ca sunt tratata aidoma ... insa am noroc ca urmeaza o zi in care sunt rasfatata si imi dau seama cat de mult am gresit. Blue hug amicule!

Astazi am ajuns la o teorie, ciudat este faptul ca m-a lovit intr-o clipa in care simteam ca ma prabusesc. Mi se parea nedrept ca ajunsesem sa cad de pe o culme inalta in numai cateva minute. Instinctul de moment nu este mereu cel mai potrivit lucru pe care pot sa il fac, ideea este ca mi-a fost o invatatura de minte si nu o sa mai fac pe viitor acest lucru. Vreau sa imi demonstrez ca sunt mai buna decat par si ca pot sa culeg roadele muncii mele. Nu vreau sa ma multumesc cu merele de pe crengutele de jos, ci vreau sa lupt sa ajung cat mai spre varful copacului si sa imi gasesc marul dulce-acrisor si rosu-verzui - sa fie exact pe gustul meu. Am de dat un examen cu mine insami. Trebuie sa invat teorie ca sa o pun in practica. M-a mancat mana astazi si am cedat, dar nu imi pare rau...uneori e bine sa faci si mici compromisuri, insa trebuie sa invatam cand e bine sa ne oprim.

Plimbare prin aerul rece al orasului. Obrajii mi s-au inrosit si s-au racit. Nimic nu ma impiedica sa merg pe strada si sa privesc natura inghetata ... orasul este linistit si imi place sa merg nestingherita, sa cant daca asta simt si sa dansez daca asa imi vine pe moment. Astazi am fost la unul dintre locurile in care ma linisteam in copilarie. Am stat cateva clipe privind in gol, mi-am amintit de momente frumoase si clipe dulci. Nu mai regret nimic, mi-am promis ca o sa fiu bine si lupt pentru asta. Imi pare rau ca am incalcat reguli de conduita. Poate ca trebuia sa fac asta ca sa invat ca nu este bine, atat pentru mine cat si pentru ceilalti. Zambesc cat pot de larg, trebuie sa recunosc ca am momente in care sunt condusa de un impuls si imi vine sa reactionez ciudat, insa mi-am propus sa ma linstesc o perioada, sa nu ma arunc cu capul inainte. Vreau sa simt fiecare clipa la intensitatea necesara, sa nu hiperbolizez si nici sa nu exagerez cand nu este cazul. Poate ca filmul ac...

Astazi ma intrebam ce stie omul asta cu adevarat despre mine? Nici nu stiu care sunt lucrurile esentiale pe care ar trebui sa le cunoasca, cert este ca sunt cateva detalii pe care cu siguranta nu le stie si care nu ar schimba cursul viitorului, cel putin eu asa vad situatia... insa sunt lucruri de baza despre mine si personalitatea mea. Am observat ca este atent la ce se vorbeste si retine ce il intereseaza... dar oare de ce ma place? Ce stie despre mine si ce ar putea sa il deranjeze? Timpul o sa le rezolve pe toate, o sa avem timp sa ne cunoastem si sa ne dam seama pe parcurs. Nu vreau sa grabesc lucrurile. Oricum am primit un raspuns afirmativ la intrebarea daca o sa vina in viitorul apropiat la mine acasa. Nu stiu daca imi doresc asta in mod expre...cel putin nu pentru mine personal. Ma gandesc ca poate asa se linistesc si ai mei...il vor cunoaste si vor prinde incredere. Sper sa nu fie tocmai contrariul.

Astazi am ajuns la o teorie, ciudat este faptul ca m-a lovit intr-o clipa in care simteam ca ma prabusesc. Mi se parea nedrept ca ajunsesem sa cad de pe o culme inalta in numai cateva minute. Instinctul de moment nu este mereu cel mai potrivit lucru pe care pot sa il fac, ideea este ca mi-a fost o invatatura de minte si nu o sa mai fac pe viitor acest lucru. Vreau sa imi demonstrez ca sunt mai buna decat par si ca pot sa culeg roadele muncii mele. Nu vreau sa ma multumesc cu merele de pe crengutele de jos, ci vreau sa lupt sa ajung cat mai spre varful copacului si sa imi gasesc marul dulce-acrisor si rosu-verzui - sa fie exact pe gustul meu. Am de dat un examen cu mine insami. Trebuie sa invat teorie ca sa o pun in practica. M-a mancat mana astazi si am cedat, dar nu imi pare rau...uneori e bine sa faci si mici compromisuri, insa trebuie sa invatam cand e bine sa ne oprim.

Am gresit, cel putin asta simt acum... zilele trecute ma gandeam ca "de luni...:" , eh, voila uite ziua cea mare a venit si nu am facut mare lucru. Imi doream o imbratisare, de care... cel putin pana la momentul actual nu ma gandesc ca o sa o primesc...poate ca am grabit lucrurile si am ajuns sa am mai mult un atasament - acel sentiment care doare . L.E. Dupa inca un episod, telefonul a sunat. Am avut un sentiment ciudat de dorinta si negare. Dupa cateva minute de insistare, am cedat si am acceptat sa ies, adevarul este ca am reusit sa mai descopar cateva lucruri care imi consolideaza viitorul pe acest plan. Recunosc, inca mai am de lucrat. Vreau sa fiu sigura de ceea ce constriesc acum.  E total diferit.

Vechile obiceiuri nu se uita niciodata. Astazi este duminica si obisnuiam sa imi petrec ziua intr-un mod relaxant, asa ca am inceput sa ma uit la serial, dupa care am luat o pauza si am verificat mailul ... nu stiu ce m-a impins sa ma uit printre arhive. Am descoperit un text in care era o intreaga poveste "Ce ai face daca ai mai avea de trait 48 de ore?" - buna intrebare. Minute indelungi am stat sa ma gandesc la asta... poate ca acum cateva luni raspunsul ar fi fost mult mai simplu, insa astazi a fost ca o gaura fara fund. Am citit si recitit intrebarea si nu am reusit sa gasesc un raspuns indeajuns de bun. Cu siguranta le-as spune celor dragi cat de mult inseamna pentru mine, ce impact au avut asupra vietii mele si as pune punct blogului intr-un mod cat de poate de profesionist. N-as vrea ca povestea vietii mele sa se termine brusc, ca si cum am disparut in neant ... adevarul cam asta ar fi, insa daca tot as avea posibilitatea sa las cateva ganduri inainte de impact, as...

In plan pentru ziua de astazi aveam o plecare in Cismigiu la patinoar, asa ca m-am apucat sa fac treaba pe care o aveam cat mai devreme pentru a termina la timp. Recunosc, am fost gata pe ultima suta de metrii, insa am fost punctuala. M-am distrat, am facut miscare si am mai bifat ceva nou pe lista. Durerea de la picior s-a intors, imi este teama ca nu o sa pot sa incep programul de alergat pe care il aveam in plan. Vreau sa fac miscare, simt ca incep sa acumulez kilograme si asta nu imi place. Sa vad maine dimineata cum ma simt, poate "incalec pe o matura" si dau o fuga de teren. P.s. incep sa devin confuza...poate cer prea mult sau oboseala isi spune cuvantul. Uneori as vrea atentia pe care o primeam la inceput, simt ca se diminueaza sau poate ca nu mai e asa intensa pentru ca stie ca m-a cucerit deja si asta nu o sa se stearga prea curand. Nu stiu, momentan nu fac reprosuri pana nu fac un studiu de caz. Oricum, ma simt speciala langa el. Nu vreau sa ma grabesc...e m...

"Today I caught myself smiling for no reason… then I realized I was thinking about you. " De dimineata m-am trezit cu dureri ciudate ... cu siguranta raceala vrea sa ma imbratiseze, dar o indepartez, incerc sa ii explic ca sunt intr-o relatie cu energia si entuziasmul, iar ea nu mai are ce cauta in viata mea. Ma gandeam deja la planurile pe care mi le-am facut pentru aceste zile, nu vreausa renunt la ele pentru o raceala minora care se manifesta urat. Am incercat sa nu zac ca o leguma, stiu ca nu imi face bine organismului, asa ca am inceput sa fac ordine si disciplina printre obiecte ... am aruncat lucruri de care nu mai aveam nevoie, am sters praful de pe amintiri vechi si am retrait povesti uitate. Trebuie sa scriu despre asta, mi se pare o realizare mare pentru mine, am ajuns la sezon5, espisod 8 din "How i meet you moyher" - primul serial pe care il vad - recunosc nu ma asteptam sa imi placa. Seara simteam o nevoie sa evadez, ma omoara statul in casa...nu ...

Astazi m-am simtit bine . Multumesc omule pentru seara speciala pe care mi-ai oferit-o. Cu fiecare zi incep sa ma redescopar, sa invat sentimente si lucruri noi. Simt ca sunt de o viata alaturi de aceasta persoana si imi ofera incredere si putere. Nu am complexe si nici frustrari. As vrea sa tip cat pot de tare ca sunt fericita.

 Mi-am propus sa te scot de tot din prezentul meu...stiu ca oficial am facut asta de cateva luni, doar ca astazi iti dedic ultimele ganduri...as vrea sa stii ce a insemnat timpul petrecut impreuna si cum ai reusit sa ma faci sa uit minimalizez tot. M-am simtit in prima luna ca un copil caruia i-ai promis ceva si fara nici o motivatie iti retragi promisiunea. Pe moment eram dezorientata, as fi vrut sa fac un pas inainte, insa priveam mult inapoi ... nu am mai spus nimanui, dar as fi fost dispusa sa trec peste tot, sa lupt pentru noi ... dar tu mi-ai demonstrat ca faceam o greseala, caci nu m-ai  cautat nici o clipa si am dedus ce era mai bine. Singura nu puteam sa ma lupt cu morile de vant. M-am muscat de buza, am afisat un zambet larg si mi-am ascultat instinctul de moment... Am scris multe randuri pe care le-am sters, iti spuneam cat de mult te-am iubit si cateodata m-am si simtit iubita - dar acum nu mai regret nimic, timpul le-a rezolvat pe toate - asa a fost sa fie. ...

Mi-am propus sa fiu diferita, dar totusi aceeasi. Sa zambesc, sa iubesc si sa ma port cum imi place. Vreau sa spun ceea ce simt, sa nu ma mai plafonez de preconceptii si sa fac ce imi dicteaza inima. Multumesc pentru momentele frumoase, gesturile dragastoase, dansurile pline de energie si restul lucrurilor care imi coloreaza viata. Astazi m-am simtit ca un fulg de nea ocrotit de bradul cel frumos mirositor si grijuliu.