Sunt momente in care nu imi vine sa ies din lumea mea. Imi place sa nu stie vantul si pamantul de sentimentele mele. Ma plimb pe strazile copilariei privind in amintiri.
Imi revin in minte clisee ale :tineretii valuri". Ma revad in copilarie cand eram o persoana introvertita, rusinoasa, tacuta si fada ... nu imi placea sa ies in evidenta cu nimic, ma ascundeam in spatele unor haine nepotrivite, unui zambet trsit si a unor persoane pe care le consideram prietenii mei adevarati;
Timpul mi-a demonstrat ca nimic din toate acestea nu mi se potriveau.
In prezent sunt un suflet ce adopta cu placere fuste si rochite, zambesc si rad des, am prieteni minunati si buni, ma exprim cu lejeritate, sunt comunicativa fara sa ma simt timida in fata oamenilor ce pana acum mi se pareau cu mult superiori mie ... de ce credeam asta, nici pana azi nu stiu .
M-am trezit analizandu-mi gesturile si parca nu imi venea sa cred ca ma simt stapana pe mine. Nu imi mai ascund mainile cand nu stiu ce sa fac cu ele ... nu am ajuns nici in categoria oamenilor ce fumeaza pentru a avea o activitatea cu acestea;
Ah, mi-am amintit de brelocul de chei pe care il plimbam cu mine fie ca aveam sau nu nevoie de acestea. Erau un accesoriu mereu schimbat si de nelipsit.
Viata mea a fost ca un trecut plin de sperante si un prezent zburator.
Imi revin in minte clisee ale :tineretii valuri". Ma revad in copilarie cand eram o persoana introvertita, rusinoasa, tacuta si fada ... nu imi placea sa ies in evidenta cu nimic, ma ascundeam in spatele unor haine nepotrivite, unui zambet trsit si a unor persoane pe care le consideram prietenii mei adevarati;
Timpul mi-a demonstrat ca nimic din toate acestea nu mi se potriveau.
In prezent sunt un suflet ce adopta cu placere fuste si rochite, zambesc si rad des, am prieteni minunati si buni, ma exprim cu lejeritate, sunt comunicativa fara sa ma simt timida in fata oamenilor ce pana acum mi se pareau cu mult superiori mie ... de ce credeam asta, nici pana azi nu stiu .
M-am trezit analizandu-mi gesturile si parca nu imi venea sa cred ca ma simt stapana pe mine. Nu imi mai ascund mainile cand nu stiu ce sa fac cu ele ... nu am ajuns nici in categoria oamenilor ce fumeaza pentru a avea o activitatea cu acestea;
Ah, mi-am amintit de brelocul de chei pe care il plimbam cu mine fie ca aveam sau nu nevoie de acestea. Erau un accesoriu mereu schimbat si de nelipsit.
Viata mea a fost ca un trecut plin de sperante si un prezent zburator.

Viata-i dulce, chiar de-i grea= true .
RăspundețiȘtergere